Au fost două săptămâni frenetice. Prăbușirea Silicon Valley Bank la 10 martie a declanșat un efect de domino care a doborât un alt creditor regional din SUA, Signature Bank, a speriat piețele globale și a dus la preluarea de urgență a Credit Suisse de către UBS.
Autoritățile de reglementare și băncile centrale par să fi adus acum o oarecare stabilitate, dar încă nu este clar dacă vor mai cădea și alte piese de domino.
Declanșatorul turbulențelor – ratele ridicate ale dobânzilor – rămâne o amenințare; încrederea este zdruncinată, iar vulnerabilitățile din sectorul bancar ar putea face metastaze. S-ar putea să nu se fi terminat încă.
First Republic, un alt lider regional din SUA, încă se clatină, iar acțiunile băncilor similare sunt sub presiune pe fondul îngrijorărilor legate de faptul că acestea, ca și SVB, dețin multe active sensibile la rata dobânzii.
Achiziția UBS a Credit Suisse are, de asemenea, repercusiuni. Structura tranzacției – în care deținătorii de obligațiuni convertibile sunt eliminați, dar acționarii primesc o plată – a făcut ca investitorii să pună la îndoială ierarhia creanțelor în cazul falimentului unei bănci. Vor urma lupte juridice.
Autoritățile au acționat pentru a stopa contagiunea în sectorul bancar. Schema generoasă de lichidități a Rezervei Federale a SUA, acțiunea concertată a băncilor centrale și asigurările au ajutat. Cu toate acestea, declarațiile secretarului american al Trezoreriei, Janet Yellen, au semănat confuzie cu privire la faptul că asigurarea depozitelor peste limita obligatorie de 250 000 de dolari – ca în cazul SVB și Signature Bank – ar fi în vigoare în cazul în care altele dau faliment, ceea ce a dus la o vânzare a acțiunilor băncilor americane mai mici.
Riscurile legate de ratele dobânzilor planează și dincolo de bănci: sectoarele supraîndatorate și fondurile de investiții cu active sensibile la rate rămân expuse.
Întrucât bătălia împotriva inflației nu a fost încă câștigată în mod concludent, băncile centrale trebuie să împingă ratele mai sus, notează Financial Times. Evenimentele recente ne reamintesc că majorările de rate nu se transmit fără probleme.
Chiar dacă nu vor fi dărâmate mai multe bănci, există un risc real de restrângere generalizată a creditării. Ratele mai mari ale dobânzilor au redus deja împrumuturile către economia reală, iar băncile vor crește probabil și mai mult standardele de creditare ca răspuns la evenimentele recente. Creditele imobiliare par a fi deosebit de vulnerabile. În cazul în care creditul se restrânge semnificativ, este posibilă o spirală de scădere a prețurilor și de neplată.
Cu toate temerile, o criză de amploarea celei din 2008 rămâne puțin probabilă. Capitalul băncilor este mai solid în prezent, iar falimentele s-au datorat în mare parte expunerilor și managementului defectuos.
Dar o înăsprire a creditării este inevitabilă; nu este clar cât de severă va fi. Și, având în vedere că tulburările recente au prins rădăcini în sectorul bancar, este posibil ca alte vulnerabilități să se ascundă în altă parte. Mai degrabă decât un episod izolat, ar putea fi un semn al lucrurilor care vor urma.