„Inflația acționează ca o tenie corporatistă gigantică”, scria magnatul Warren Buffett în 1982, când prețurile de consum din SUA au crescut cu peste 6% pe parcursul anului. „Această tenie își consumă preventiv dieta zilnică necesară de dolari pentru investiții, indiferent de sănătatea organismului gazdă.”
Evaluarea lui Buffett este încă valabilă 41 de ani mai târziu, subliniază Financial Times. Deschideți un raport anual al unei companii publicat în ultimii trei ani și veți citi probabil o litanie de evenimente precum invazia Rusiei în Ucraina și pandemia Covid-19, care au aruncat în aer cea mai bine pusă la punct strategie și, adesea, în ape neexplorate. În timp ce impactul inițial pe piață s-a disipat, moștenirea pe termen mai lung rămâne sub forma unei penurii crescute de energie și alimente, a perturbării lanțurilor de aprovizionare internaționale și a unor niveluri ridicate de inflație.
După ce au făcut față unei serii de șocuri operaționale puternice, directorii executivi au trebuit să se adapteze încă o dată, de data aceasta la creșterea costurilor de producție. În acest mediu, companiile se împart în două categorii: cele care pot găsi modalități de a crește prețurile produselor pentru a-și proteja marjele, menținând în același timp volumele, și cele care nu pot.
Există modalități de a face față unui mediu inflaționist pentru ambele tipuri de companii. Construirea unui brand solid pentru a menține puterea de stabilire a prețurilor și adaptarea rapidă a produselor și serviciilor la noile realități, schimbând compoziția sau componentele acestora pentru a atenua presiunea.
Dar aceste companii depind de politica monetară a băncilor centrale, bănci care au crescut și probabil vor mai crește ratele dobânzilor până când inflația va coborî la 2% – o țintă îndepărtată. Analiștii piețelor tot avertizează că majorarea costurilor de împrumut va sufoca întreprinderile din ce în ce mai îndatorate într-un mediu inflaționist ridicat.
Prin urmare, fragilitatea economiei post-pandemie, combinată cu natura fracturată a politicii globale, face ca modelele de afaceri să fie mai sensibile la alte șocuri neașteptate. Aceste condiții, atunci când sunt amestecate într-un mediu de instabilitate a prețurilor, sporesc riscurile unui pas greșit al unei companii și îi pun în pericol potențialul.
De asemenea, este mai greu de a menține deschise alte opțiuni atunci când capitalul este limitat. Opționalitatea, care este deja o marfă valoroasă într-o lume în schimbare, devine mai scumpă.
Nu există răspunsuri ușoare. Inflația a fost catalogată drept o criză a costului vieții, ceea ce și este. Dar reprezintă, de asemenea, o criză a costului capitalului, o criză a costului investițiilor și o criză a costului angajărilor, provocând liderii de companii să găsească noi modalități de a trăi cu – sau, de preferat, de a expulza – tenia inflaționistă.
