Fondul Monetar Internațional a provocat consternare prin previziunile pe termen lung în raportul său din aprilie privind perspectivele economiei mondiale.
Instituția cu sediul la Washington prevede că, odată ce actuala criză de inflație globală se va diminua, ratele dobânzilor vor reveni aproape de zero. Dacă FMI are dreptate, va distruge și rămășițele credibilitatății bancherilor centrali.
FMI estimează că majoritatea economiilor vor avea o creștere anemică și asta va duce la o scădere a prețurilor. În acest caz, notează Bloomberg, atunci ultimii ani de scădere, apoi de majorare a costurilor de împrumut, vor fi fost o călătorie dus-întors de anxietate, care revine la situația inițială: un produs intern brut care se clatină.
Acest punct de vedere contrastează vizibil cu actuala poziție agresivă adoptată de băncile centrale și factorii de decizie politică, cu vorbe și acțiuni care susțin că inflația trebuie învinsă cu orice preț prin rate ale dobânzii tot mai mari, lăsând creșterea economică să se descurce singură.
Au existat o mulțime de avertismente conform cărora prea multe stimulente pandemice au fost turnate din toate unghiurile și lăsate în vigoare mult prea mult timp. Dar dacă bancherii centrali sunt forțați să revină asupra cursului și să reducă ratele atât de repede după ce au înăsprit politica, asta va pune sub semnul întrebării capacitatea lor colectivă de a-și îndeplini misiunea.
Este important să se facă o distincție între realizarea de estimări economice pe termen scurt, care sunt adesea mult mai greu de corectat decât tendințele pe termen lung. FMI permite scenarii alternative, în special în ceea ce privește creșterea sau scăderea nivelului datoriei publice.
În mod corect, ipoteza centrală a FMI este aceea a revenirii la situația de după criza financiară mondială. Însă cum rămâne cu percepția unei economii mondiale oprită brusc și apoi repornită? Deprimant, nu numai pentru bancheri.
În prezent, acești bancheri sunt nevoiți să justifice că este nevoie de acțiuni mai agresive, în condițiile în care inflația mai lentă și creșterea mai slabă ar putea veni oricum.Să presupunem în mod naiv că nu au putut prezice sau limita spirala scumpirilor. Cu toate acestea, majorarea ratelor până când nu există dovezi solide că indicatorul întârziat al inflației de bază are o tendință de scădere riscă să îi atragă să facă o a doua greșeală: înăsprirea excesivă și precipitarea recesiunii (sau chiar a unei crize a creditelor) ar provoca un oprobriu larg și meritat, putând submina încrederea economică.
Băncile centrale au, de obicei, un dublu mandat de control al inflației și de menținere a stabilității financiare; cel din urmă este la fel de important ca și reducerea prețurilor de consum. Misiune ratată. Comandanții monetari nu mai sunt de încredere.