Cine pune frână creșterii Uniunii Europene

Economia UE va crește în acest an mai puțin decât se preconiza anterior, a declarat Comisia Europeană, dezvăluind noi revizuiri în scădere a previziunilor sale, din cauza inflației ridicate care apasă asupra piețelor din blocul comunitar.

Scenariile nu sunt sumbre, dar găsirea unor modalități de a da un impuls economiei europene și a devenit cea mai urgentă sarcină a CE, în condițiile în care creșterea rămâne slabă, în ciuda unui program de stimulare de 800 de miliarde de euro.

Atât UE, cât și zona euro vor înregistra o creștere de 0,6% în 2023, a declarat miercuri Comisia, cu 0,2 puncte procentuale mai puțin decât se aștepta în previziunile sale din septembrie și a doua reducere consecutivă din acest an.

Inflația încăpățânat ridicată, declanșată mai întâi de pandemia Covid-19 și apoi de șocul energetic care a urmat invaziei Rusiei în Ucraina, precum și de consecințele economice ale conflictului, au împiedicat producția europeană în ultimii ani, creșterea rămânând și mai mult în urma SUA.

Mario Draghi, fostul prim-ministru italian și președinte al Băncii Centrale Europene, a declarat săptămâna trecută pentru Financial Times: „Este aproape sigur că Europa va avea o recesiune până la sfârșitul anului”.

Dar Comisia a subliniat că inflația a rămas „pe o tendință descendentă” și va scădea de la 6,5% în acest an la 3,5% în 2024.

„Se preconizează că activitatea economică se va accelera treptat, pe măsură ce consumul își va reveni, pe fondul unei piețe a forței de muncă în mod constant robuste, al creșterii susținute a salariilor și al relaxării continue a inflației”.

În ciuda politicii monetare mai stricte, se preconizează că investițiile vor continua să crească, susținute de bilanțurile solide ale companiilor și de mecanismul de redresare și de reziliență.

Deficitul bugetar agregat al zonei euro ar urma să se reducă la 2,8% din PIB în 2024, de la 3,2% estimat anul acesta, și să se reducă în continuare la 2,7% în 2025.

În viziunea lui Draghi, există  „posibile perturbări ale aprovizionării cu energie” care ar putea avea un impact semnificativ asupra prețurilor combustibililor,  a producției globale și a nivelului general al prețurilor. Evoluțiile economice ale principalilor parteneri comerciali ai UE, în special China, ar putea, de asemenea, să prezinte riscuri.