Companiile chineze de mașini electrice vor produce direct în EuropaDevenită recent cea de-a 15-a marcă a Stellantis, Leapmotor a început să-și producă mașinile în Europa. Și alți producători chinezi și-au dat seama că aceasta este cea mai bună modalitate de a ocoli sancțiunile.
Legătura dintre constructorul auto chinez Leapmotor și grupul Stellantis s-a închegat rapid. Octombrie 2023: Stellantis devine acționar cu 21% la Leapmotor, cu scopul de a dezvolta activitatea internațională a mărcii chineze în domeniul vehiculelor electrice, potrivit Automobile Magazine.
Mijlocul lunii mai 2024: este creată Leapmotor International, administrată de grupul franco-italiano-american (51%) și devine cea de-a 15-a marcă din galaxia Stellantis.
Iunie 2024: primele modele T03 părăsesc fabrica Stellantis din Tychy, Polonia. Anunțul a fost făcut recent de Reuters, care precizează că mașina electrică de oraș a intrat în blocul de start, acolo unde este produs și Fiat 500, pentru o producție de serie din septembrie anul viitor.
În ultima vreme, s-a vorbit mult despre faptul că producătorii chinezi inundă piața europeană cu vehiculele lor electrice. Acest lucru ar fi trebuit să fie contracarat de sancțiunile decise de UE în urmă cu câteva zile, în urma unei anchete a Comisiei Europene. Dar, în timp ce China amenințase încă dinainte de majorarea taxelor vamale europene pentru vehiculele sale electrice (până la 38%) că va face același lucru, producătorii chinezi trebuie să se organizeze pentru a ocoli sancțiunile.
Și ce modalitate mai bună decât să producă direct în Europa? Mai ales că, așa cum explică banca Jefferies, producerea unui T03 în Polonia sau în China ar costa Leapmotor la fel. Dar, cu taxele vamale suplimentare, între 17% și 38% mai puțin!
Paradoxul european
Un alt model Leapmotor, SUV-ul compact A12, ar trebui să urmeze în curând modelul T03 pe liniile de producție poloneze începând cu 2025. Dar mulți alți producători chinezi stau la pândă. În timp ce UE, cu sancțiunile sale, se află în plin protecționism, strategia nu pare să fie în interesul tuturor pe Bătrânul Continent.
De fapt, unele țări nu sunt reticente în a primi cu brațele deschise producătorii chinezi. Și iată unde se află paradoxul actual.
Un exemplu este Ungaria conservatorului Viktor Orban, care găzduiește în prezent construcția unei fabrici pentru gigantul BYD. Trebuie spus că, pentru ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari investiții din istoria țării, premierul a pus la punct un sistem de subvenții pentru infrastructură și scutiri de taxe.
Și alte țări procedează la fel, cum ar fi Spania, care va primi Chery în regiunea Barcelona și va reabilita o uzină închisă de Nissan în 2021. Chery este în discuții și cu Italia, la fel ca și DongFeng. În ceea ce privește SAIC, grupul din care face parte MG, acesta a pus ochii pe Germania, Spania, Ungaria și Franța.
Autorul articolului înțelege ceva sau doar scrie că sa nu gândească?
Pai asta este ideea taxelor (pe care voi le numiți, in mod aberant, sancțiuni). Să îi determine pe pe producătorii străini, să producă local pentru a crea locuri de munca in tara de destinație (in cazul asta, țările UE). Și mie mi se pare, că până acum, le iese jocul, dacă companiile chineze deschid fabrici prin Europa. Că și companiile europene au deschis fabrici în China pentru a vinde produsele pe piața chineză. Numai că abordarea este total diferită. Chinezii au folosit morcovul iar europenii bățul. Chinezii au ademenit companiile străine cu facilități de dezvoltare, europenii îi forțează cu taxe de import pe produse.
Asta e problema Europei. Că nu reușește să se facă atractivă din cauza politicilor idioate de la nivelul uniunii și de la nivelul statelor. Că la noi, toți producătorii plătesc la suprapreț toate utilitățile (de la apa la energie de orice fel) și taxe de mediu și te mai miri ce, care depășesc costurile efective cu materia primă și prelucrarea efectivă.