Cea mai mare economie europeană, un model de afaceri stricat!

Sediul BASF din Ludwigshafen este cel mai mare complex chimic integrat din lume – și dependent de gazul natural. Iar războiul Rusiei din Ucraina a scos din joc principalul său furnizor.

BASF a reacționat mai întâi la scumpirea gazului prin închiderea fabricii sale de amoniac și prin reducerea ratei de funcționare a instalației de acetilenă, limitând producția a două componente pentru fabricarea unei serii de produse diferite, vitale pentru lanțurile industriale moderne.

Până în octombrie, compania a ajuns la concluzia că majorarea costurilor energetice îi va transforma întreaga activitate. Adică va reduce activitatea în Europa „cât mai repede posibil, dar și permanent”, a spus directorul general Martin Brudermuller, citat de Financial Times.

BASF nu este singurul gigant industrial afectat. Companiile din întreaga Germanie se străduiesc să se adapteze la dispariția gazului rusesc. Au diminuat luminile, au trecut la petrol – și, ca ultimă soluție, au redus producția. Unele se gândesc chiar să își mute operațiunile unde energia este mai ieftină.

Există îngrijorări profunde cu privire la viitorul industriei germane și la sustenabilitatea modelului de afaceri al țării, care s-a bazat mult timp pe energia ieftină garantată de o aprovizionare abundentă de la Gazprom.

Constanze Stelzenmuller, director al Centrului pentru SUA și Europa din cadrul Brookings Institution, a declarat că Germania este un studiu de caz al unui stat occidental care a făcut un „pariu strategic” pe globalizare și interdependență – iar acum trage ponoasele.

„Și-a externalizat securitatea către SUA, creșterea bazată pe exporturi către China și nevoile sale energetice către Rusia. Acum se află într-o vulnerabilitate atroce”.

Companiile din Germania se trezesc împovărate de costurile exorbitante ale energiei pe termen scurt. KPM, unul dintre cei mai vechi producători de porțelan din Europa, fondat de regele Frederic cel Mare al Prusiei în 1763, folosește cuptoare  care sunt încălzite la 1.600 grade Celsius și nu are alternativă la gaz. „Este cea mai mare criză a companiei de la cel de-al doilea Război Mondial încoace”, spune directorul general Jorg Woltmann.

„În 2019 am plătit aproximativ 11 milioane de euro pentru energie – anul acesta factura va fi de 32 de milioane de euro”, estimează Carletta Heinz, directorul executiv al companiei Heinz-Glas, un producător de sticlă cu tradiție de 400 de ani în landul Bavaria.

Statisticile guvernamentale publicate luna trecută au arătat că producția în industriile energo-intensive, care reprezintă 23% din totalul locurilor de muncă din industrie în Germania, a scăzut cu 10% de la începutul anului.

Sectoare precum cel al metalelor, sticlei, ceramicii, hârtiei și textilelor au fost cele mai afectate. „Asta înseamnă că există 1,5 milioane de lucrători în Germania ale căror industrii sunt în prezent sub presiune”, a declarat Clemens Fuest, directorul Institutului Ifo.

Germania are, de departe, cea mai mare industrie chimică din Europa, dar depinde aproape în întregime de importurile de energie și de materii prime.

Un sondaj realizat de  BDI, principalul lobby al mediului de afaceri din țară, a arătat că aproape una din patru companii Mittelstand – întreprinderile mici și mijlocii care formează coloana vertebrală a economiei germane – se gândește să mute producția în străinătate. Costurile energiei au fost cele care au declanșat această schimbare, în principal.

Unii merg atât de departe încât prezic că Germania va fi golită de baza sa industrială. O notă recentă a analistului Eric Heymann de la Deutsche Bank a prezis că ponderea industriei prelucrătoare în valoarea PIB-ului – 20% în 2021 – va scădea în următorii ani.