Păsările flamingo, cu penaj roz, se adună în stoluri uriașe de-a lungul apelor. Bancherii se adună în consiliile de conducere, în sălile de ședințe și în tribunale pentru a gestiona riscurile financiare într-un sistem haotic dominat de o singură monedă: dolarul american.
Însă, departe de a invoca spectacolul roz, ei urmăresc să păzească stabilitatea prețurilor și să calmeze piețele pentru a le supune. Dar ambele specii împart o planetă.
Este acceptat faptul că cei care se află la pârghiile puterii financiare au un rol vital de jucat. Însă, în ceea ce privește politicile monetare ecologice, bancherii centrali și-au limitat până acum domeniul de aplicare la schimbările climatice.
Până în prezent, nicio bancă centrală nu a încorporat în mod explicit biodiversitatea și ecosistemul în operațiunile sale de politică monetară – (deși un grup de 121 de bănci centrale a recunoscut anul acesta că pierderea biodiversității ar putea avea implicații financiare semnificative).
Această atitudine relaxată nu mai poate fi susținută, afirmă un grup de economiști. Într-un document intitulat Beyond Climat, publicat vineri (9 decembrie), care coincide cu summitul COP15 al ONU privind biodiversitatea de la Montreal, economiștii fac apel la băncile centrale să își exercite puterea monetară și de reglementare pentru a preveni continuarea declinului ecosistemelor și al biodiversității.
Grupul de autori, șapte în total, este format din specialiști care au legătură cu London School of Economics, SOAS University of London, Banque de France și Banca Angliei.
Defrișările, pierderea speciilor, lipsa apei și poluarea sunt fenomene globale care sunt strâns legate de schimbările climatice, însă cauzele și efectele lor sunt mai degrabă specifice fiecărei țări, ceea ce complică elaborarea regulilor de către băncile centrale.
Potrivit EUObserver,cercetătorii olandezi citați în studiu au descoperit că 36% din portofoliile de acțiuni listate ale instituțiilor financiare sunt dependente în mare măsură sau foarte mult de cel puțin un serviciu ecosistemic.
Rezultate similare au fost găsite pentru Franța, Brazilia și Malaezia, motiv pentru care managerii de bani ar trebui să evidențieze riscurile la adresa stabilității acestor ecosisteme, care ar putea destabiliza sistemul financiar.
Deși nu pot fi luate în considerare toate evenimentele extreme legate de natură, declanșate de pierderea biodiversității sau de șocurile provocate de cauze naturale, faptul de a nu urmări gestionarea acestor riscuri „seamănă cu ignorarea unor surse semnificative de risc economic și financiar”, avertizează economiștii.
Riscuri care pot fi diminuate prin cartografierea în detaliu a efectelor pe care activitățile economice le au asupra mediului natural și prin reproiectarea politicii monetare astfel încât fluxurile financiare să se îndrepte către companii care nu dăunează biodiversității sau naturii.
Băncile centrale vor trebui, de asemenea, să elaboreze analize de” scenarii prospective și teste de stres pentru a evalua potențialele șocuri economice care nu pot fi surprinse cu datele istorice pe care autoritățile financiare își bazează în prezent evaluările de risc”.
