Ce are Hamas cu inflația?

Are, deoarece războaiele – precum cel dintre Israel și gruparea teroristă palestiniană – sunt inflaționiste.

Prețul petrolului  a urcat cu 7,2% în cele două săptămâni de după 7 octombrie, în anticiparea unor potențiale întreruperi ale aprovizionării. Aurul a crescut cu 8,1%.

Acestea au fost mișcări de piață mult mai mari decât cele declanșate de cele mai recente crize în care a fost implicat Israelul: războiul din Liban din 1982 și 2006, conflictele anterioare din Gaza din 2008-2009 și 2014. Potrivit Bloomberg, sunt mai aproape de izbucnirea Războiului din Golf din 1990. La două săptămâni după invazia irakiană a Kuweitului, pe 2 august, aurul a crescut cu 5,8%, iar petrolul cu 15,6%.

Orientul Mijlociu rămâne de departe cel mai important producător de energie din lume, cu 48% din rezervele dovedite la nivel mondial și 33% din producția de anul trecut.

Petrolul reprezintă în continuare peste 30% din consumul global de energie primară, iar o cincime din aprovizionarea mondială trece prin Strâmtoarea Ormuz.

Banca Mondială estimează că orice conflict care ar reduce exporturile din Golf cu 2 milioane de barili pe zi (ceea ce reprezintă 2% din oferta globală) ar duce la creșterea prețului țițeiului între 93 și 102 dolari pe baril.

Un război major care ar reduce exporturile cu 6 până la 8 milioane de barili pe zi ar duce petrolul undeva între 141 și 157 de dolari. Prețul gazelor naturale a crescut deja cu peste o treime de la începutul războiului Hamas-Israel.

În primele două săptămâni după ce Egiptul și Siria au lansat atacul lor surpriză asupra Israelului la 6 octombrie 1973, s-a înregistrat o ușoară slăbire a pieței bursiere americane (cu aproape 1% mai puțin). Dar asta nu a fost nimic. La 16 octombrie, statele din Golf, în frunte cu Arabia Saudită, au anunțat o creștere cu 70% a prețului petrolului, iar la 17 octombrie, un embargo asupra exporturilor către țările care susțineau Israelul.

Prețul petrolului a crescut de la 2,90 dolari la 11,65 dolari pe baril din octombrie 1973 până în ianuarie 1974 – o creștere de patru ori mai mare.

Consecințele economice au fost dezastruoase. Inflația globală a prețurilor de consum ajunsese la 11,8%. O recesiune a durat din noiembrie 1973 până în martie 1975. Rata șomajului a sărit de la 4,6% în octombrie 1973 la 9% în mai 1975. Venise  stagflația.

2023 nu este 1973. Prețul petrolului nu se va cvadrupla. Pe de altă parte, așa cum a spus recent Henry Kissinger,  situația strategică actuală este, într-un fel, mai rea, în sensul că atât poziția Israelului, cât și cea a SUA sunt astăzi mai slabe din punct de vedere militar și politic decât atunci.

În 1973, Israelul a trebuit să se confrunte cu armate arabe convenționale cu tactici și arme sovietice. Astăzi, inamicii sunt teroriștii, milițiile și mișcările populare care folosesc întregul spectru de război, deși și ei au sprijinul a cel puțin un stat, Iranul, și poate un sprijin mai puțin vizibil din partea Rusiei.

1973, țările din jur erau relativ stabile. Astăzi, în vecinătate există patru state eșuate sau în curs de faliment: Irak, Liban, Siria și Yemen.

Suntem în al doilea an al inflației post-pandemice. Economiile stagnează, guvernele se împrumută iar bancherii centrali mențin majorarea ratelor dobânzilor.

La acest amestec toxic s-a adăugat războiul Hamas-Israel. Dacă acest război escaladează chiar și modest, există șanse mari ca petrolul să se ridice peste 100 de dolari, declanșând o altă spirală a scumpirilor.

Există o lecție de învățat, dar pare că nimeni nu vrea să o ia în seamă: istoria arată că inflația este  mult mai greu de învins cu războaie în desfășurare.