În timp ce piețele își sporesc pariurile privind reducerile dobânzilor în acest an, investitorii se concentrează foarte mult pe cât de jos vor scădea în cele din urmă costurile de împrumut, pe măsură ce amenințarea inflaționistă se retrage.
Băncile centrale, inclusiv Rezerva Federală a SUA și Banca Centrală Europeană, vor fi influențate de un concept evaziv și controversat: așa-numita rată neutră a dobânzii – rata de împrumut care menține economiile în creștere constantă, cu ocuparea deplină a forței de muncă și inflația în jurul valorii de 2 %.
După ce a scăzut la niveluri minime înainte de pandemie, rata neutră a crescut mai mult în ultima vreme. Ar putea sugera că ratele oficiale nu se vor îndrepta spre nivelurile de dinaintea crizei Covid, chiar dacă inflația se va diminua.
„Indiferent dacă sunteți o bancă, o întreprindere, un guvern sau o gospodărie, nu cred că ar trebui să vă așteptați ca ratele dobânzilor să se întoarcă la nivelurile pre-pandemie, așa că urmează o ajustare”, a declarat pentru Financial Times guvernatorul Băncii Canadei, Tiff Macklem.
Rata neutră nu este stabilită în mod direct de către băncile centrale – nu pot observa în mod fiabil unde se află. Dar pentru mulți economiști, rata neutră ajustată la inflație este un indicator valoros.
În cazul în care rata oficială a dobânzii se situează deasupra ratei neutre, bancherii centrali consideră că politica restricționează activitatea economică; sub aceasta, se consideră că politica este expansionistă.
Cu toate acestea, valoarea ratei neutre este foarte contestată. Nu există un consens asupra unui model unic de estimare a nivelului sau a direcției sale viitoare. Prin urmare, unii bancheri centrali se feresc să îi acorde o importanță excesivă.
Rata poate fi valoroasă atunci când este privită în „oglinda retrovizoare” pentru a evalua performanța trecută a unei economii, susține Bert Colijn, economist senior la ING, dar este mai puțin utilă ca ghid pentru deciziile monetare viitoare.
Ratele neutre mai scăzute din ultimele decenii au fost determinate de o serie de factori pe termen lung, printre care o creștere moderată a productivității și o populație îmbătrânită care a sporit stocurile de numerar stocate pentru pensionare.
O estimare utilizată pe scară largă, realizată de New York Fed, indică o scădere de mai multe decenii a ratelor neutre ajustate la inflație, atât în SUA, cât și în zona euro, care nu dă semne de inversare după criza financiară din 2008.
Tendința a forțat BCE să reducă ratele în teritoriu negativ pentru a lupta împotriva deflației. Marea întrebare este dacă blocul de 20 de țări se va împotmoli din nou în aceeași capcană a creșterii scăzute și a inflației scăzute.