Șocul inflaționist și problemele legate de puterea de cumpărare domină dezbaterile sociale într-un context de profituri record în anumite sectoare ale economiei, iar remunerarea angajatorilor oferă un contrast izbitor cu evoluția salariilor ajustate la inflație.
Ideea care stă la baza propunerii unui „dividend al salariaților” este atractivă la prima vedere: se referă la mecanisme care permit modularea remunerațiilor primite în funcție de situația întreprinderilor, notează Boursorama. Cu toate acestea, remunerația suplimentară indexată în funcție de activitate față de salariu, este incertă, deoarece depinde de profituri.
Este de înțeles că, în general, sindicatele văd oportunități pentru companii de a amâna sau de a evita creșterile salariale.
Franța este cea mai generoasă țară din UE în împărțirea profitului și bonusurilor excepționale. Peste 17 miliarde de euro au fost plătite în 2020 pentru 7 milioane de angajați.
Dividendul reprezintă plată în avans asupra valorii societății și nu reprezintă, atunci când este plătit, o îmbogățire: atunci când acționarii primesc un dividend, venitul lor imediat crește, dar averea lor, care depinde de valoarea societății, este (teoretic) ajustată în consecință. Ideea de a lega angajații de destinul companiei nu corespunde aceleiași idei: mai degrabă este vorba de deținerea de acțiuni.
Prin urmare, o abordare mai directă ar fi ca angajații să devină acționari. Mai degrabă decât un dividend pentru angajați, ar fi preferabilă o distribuire de acțiuni ale companiei și, în plus, o încurajare a deținerii de acțiuni – dar valoarea și randamentul acestora sunt deosebit de incerte.
De asemenea, este posibil ca un acționar salariat să nu dețină doar acțiuni ale societății, ci să își creeze un portofoliu diversificat (care să includă toți salariații). Dar transformarea angajaților în acționari este o modalitate eficientă de a-i implica în alegerile strategice ale companiei, în managementul și în destinul acesteia. Și face posibilă depășirea eternei diviziuni dintre capital și muncă.
În ceea ce privește inegalitățile salariale, problema nu mai este împărțirea valorii adăugate între capital și muncă, iar dividendul pentru salariați nu reprezintă o soluție. Cum putem face ca salariile să reflecte mai bine utilitatea socială, pe de o parte, și contribuția efectivă (și nu marginală) a angajaților la succesul unei companii, pe de altă parte?
Aceasta este o dezbatere privind împărțirea cheltuielilor salariale și, alături de dividendele angajaților, unul dintre domeniile majore de lucru care trebuie întreprinse pentru a menține prosperitatea economică.
