UE plătește mai mult pentru a se împrumuta cu obligațiuni comune decât principalii membri ai blocului, ceea ce diminuează atractivitatea emisiunilor comune și îi încurajează pe cei care se opun vânzării de noi datorii.
În timpul vânzării globale de obligațiuni de anul trecut, costurile de împrumut ale UE au crescut mai rapid decât cele ale multor state membre. Randamentele la datoria comună emisă de Comisia Europeană se situau între cele ale Germaniei – refugiul sigur al blocului – și cele ale Franței.
Astăzi, acestea au crescut peste costurile de împrumut ale Franței.Obligațiunile UE pe zece ani au un randament de 2,63%, mai mare decât cel al Franței, de 2,54%.
La scadențe mai scurte, randamentele Bruxelles-ului sunt chiar mai mari decât cele plătite de Spania și Portugalia – considerate de mult timp printre piețele de datorie mai riscante ale blocului. Cu toate acestea, randamentele Italiei rămân mai mari decât cele ale obligațiunilor UE.
Schimbarea relativă a costurilor de împrumut este mică, iar investitorii spun că nu reflectă îngrijorările legate de solvabilitatea Bruxelles-ului. Chiar și așa, importanța sa simbolică i-a încurajat pe opozanții unei noi datorii comune a UE. Ministrul german de finanțe, Christian Lindner, a susținut că statele membre ar trebui să se împrumute singure.
Este, de asemenea, un potențial eșec pentru speranțele că extinderea împrumuturilor UE ar putea oferi un activ sigur comun pentru zona euro, consolidând piețele de capital ale blocului și sporind rolul internațional al monedei euro.
„Slăbiciunea subiacentă este că aceste obligațiuni concurează efectiv cu toate piețele de obligațiuni suverane din zona euro”, a avertizat Antoine Bouvet, strateg pentru rate la ING.
UE se află în mijlocul unui val fără precedent de vânzări de datorii comune, declanșat de necesitatea de a crea un răspuns comun la prăbușirea economică legată de pandemia Covid în 2020. Și unele state membre susțin noile vânzări de datorie ale Comisiei Europene ca modalitate de a sprijini tranziția ecologică și de a contracara dezavantajele competitive generate de Legea privind reducerea inflației din SUA, în valoare de 369 de miliarde de dolari.
În prezent, nu există niciun semn că obligațiunile de la Bruxelles le vor înlocui pe cele de la Berlin ca etalon de referință care ar putea deveni în cele din urmă răspunsul zonei euro la vasta piață a Trezoreriei SUA – marele jucător în sistemul financiar mondial.
Dar, subliniază Bouvet, „o trezorerie bancară germană conservatoare va favoriza întotdeauna datoria germană; la fel pentru o bancă franceză”. Asta duce la o luptă dificilă pentru ca aceste obligațiuni să se tranzacționeze ca un adevărat activ sigur.
