Când scapă Europa de inflația galopantă?

Majoritatea economiilor europene au evitat la limită o recesiune în acest an. Creșterea a încetinit drastic, inflația a crescut.

„Suntem hotărâți să aducem inflația la 2%. Potrivit previziunilor noastre, vom ajunge acolo în 2025”, a declarat prețedinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde.

Nu se înțelege prea bine această siguranță afișată de „gardienii euro” – spirala scumpirilor nu își pierde din forță, iar gospodăriile și întreprinderile sunt cele mai afectate. Guvernele europene se împrumută și sunt îngrijorate că majorarea ratelor dobânzilor – înăsprirea monetară a BCE – va duce la sufocarea economiei.

Costurile de împrumut vor rămâne ridicate, au avertizat bancherii centrali, pentru a se asigura că avansul prețurilor de consum va reveni la 2%.

„Mandatul nostru este de a asigura stabilitatea prețurilor, iar aceasta este cea mai bună contribuție pe care o putem aduce la pacea socială și la societate, în special la cei mai vulnerabili dintre membrii săi”, a precizat Lagarde.

Pe lângă inflație, Europa confruntă acum cu sarcina dificilă de a susține redresarea și de a proteja stabilitatea financiară.

Unii analiști susțin că inflația va  continua să scadă, dar inflația subiacentă (cu excepția energiei și a alimentelor) va rămâne persistentă și va depăși în mod evident țintele BCE chiar și până la sfârșitul lui 2025. Scăderile recente și preconizate ale prețurilor la energie vor contribui la scăderea inflației subiacente, dar nu suficient pentru a o reduce rapid.

Cel mai supărător, riscurile “stagflaționiste” nu au plecat. Iarna se apropie și prețurile la energie ar putea crește din nou. Salariile majorate ar face inflația de bază mai persistentă.

În sens mai larg, calculele în timp real ale economiștilor tind să subestimeze daunele permanente provocate de crize. Din punct de vedere istoric, în perioadele de redresare, estimările în țările europene au fost revizuite în scădere cu un punct procentual întreg la un an după ce s-a produs criza și chiar mai mult ulterior.

În fața unei astfel de incertitudini, băncile centrale mențin o politică monetară restrictivă până când inflația de bază se află pe o traiectorie descendentă fără echivoc spre țintele BCE.

Cu toate acestea, băncile centrale din Europa nu pot reuși singure. Pentru a învinge inflația persistentă și, în același timp, pentru a evita o criză financiară și o recesiune, toate politicile macroeconomice, financiare și structurale trebuie să funcționeze în mod concertat.

Menținerea stabilității financiare va necesita o supraveghere și o monitorizare atentă atât a băncilor, cât și a intermediarilor financiari nebancari, o planificare de urgență și măsuri corective prompte.

Înfrângerea inflației necesită, de asemenea, ca guvernele europene să urmărească o consolidare fiscală mai ambițioasă decât cea inclusă în planurile lor actuale.

O politică fiscală mai strictă ar ajuta băncile centrale să își atingă obiectivele la rate ale dobânzii mai mici.