Când doi se ceartă, al treilea câștigă. China sapă groapa relațiilor UE-SUA

Subtilitățile diplomatice nu pot ascunde prăpastia dintre viziunea Americii despre China ca principalul său competitor și interesele Germaniei de a menține o relație comercială de vârf.

Este una dintre crăpăturile care se infiltrează într-o relație dintre europeni și americani. Deși încearcă să lase epoca Trump în urmă, există un risc de coliziune.

Europa nu mai este văzută de Casa Albă ca un „dușman” care se îndreaptă asupra securității americane, care profită de exporturile superioare cu un euro subevaluat și îi încredințează Rusiei aprovizionarea cu energie.

Cei doi aliați sunt pe aceeași pagină geopolitică în ceea ce privește invazia Ucrainei, Germania fiind acum dispusă să cheltuiască pentru apărare și mai puțin pe gazul rusesc.

Cu toate acestea, SUA consideră că UE nu face suficient: nu trimite mai mult sprijin militar sau financiar la Kiev și nu este suficient de dură în contracararea Chinei.

Viziunea UE despre Beijing ca partener este prea tulbure pentru Washington, relatează Bloomberg. În Europa, resentimentele cresc din cauza disparităților economice tot mai mari cu SUA. Excedentul comercial al zonei euro este acum un deficit, deoarece importurile scumpe de energie sărăcesc consumatorii europeni, în timp ce îmbogățesc exportatorii americani.

Achizițiile de bunuri de folosință îndelungată (automobile, electrocasnice) în SUA sunt în creștere cu 24% din decembrie 2019, dar au scăzut cu 6,7% în Franța, potrivit strategului Nicolas Goetzmann. Noile subvenții protecționiste ale SUA pentru vehiculele electrice dezavantajează producătorii din UE și încurajează importurile din China.

Emmanuel Macron se va întâlni cu Joe Biden la 1 decembrie. O provocare este aceea de a-i demonstra de ce Franța și Europa ar trebui cultivate ca parteneri, mai degrabă decât considerate irelevante.

Vizita cancelarului german Olaf Scholz în China a fost văzută la Washington ca un semn sfidător al apropierii Berlinului de o putere autoritară, după dependența energetică de Rusia.

Deși nu este în totalitate aliniată cu SUA, Franța poate cel puțin să se poziționeze mai aproape de Washington decât Berlinul. China este partenerul comercial nr. 5 al Franței, cu un total de aproximativ 87,3 miliarde de dolari, dar este partenerul nr. 2 al Germaniei, cu 236 de miliarde de dolari.

“Uniunea Europeană trebuie să găsească alternative la Rusia și China”, a declarat șeful diplomației europene Joseph Borell. Întrebat dacă UE este un partener mai atractiv în Asia Centrală şi în afara acesteia, Borrell a spus că noua strategie a UE, numită Global Gateway, “este modul nostru de a ne arăta ambiţia şi prezenţa politică”. Dar şi chinezii îşi vând eficient iniţiativa lor Belt and Road, lansată cu ani în urma europenilor – un alt punct nevralgic al relațiilor cu SUA.

Atunci când Macron s-a întâlnit cu Xi Jinping în marja summitului G20, a fost mai în ton cu poziția lui Biden decât cu cea a lui Scholz. Parisul are „o carte de jucat” în timp ce aliații europeni se luptă pentru influență, spune politologul spune Jeremie Gallon.

Însă președintele Franței va avea în vedere la întâlnirea cu Biden episodul umilitor AUKUS, în care un acord australian de cumpărare a submarinelor franceze a fost abandonat în favoarea unei alianțe cu Regatul Unit și SUA.

O singură vizită la Washington DC nu va fi un panaceu. Nivelurile de încredere dintre Franța și SUA au fost umbrite de ambiguitatea legată de presiunea Parisului pentru o apărare europeană sau condusă de Franța.

În timp ce Macron conduce singura putere nucleară și cea mai credibilă armată a UE, el i-a mai supărat pe americani și prin faptul că nu a preluat conducerea în ceea ce privește asistența militară acordată Ucrainei și prin ironii din trecut cu privire la scopul NATO.

Marea problemă rămâne poziția ezitantă a SUA privind sprijinul economiilor UE, în contextul în care europenii nu găsesc alternative la comerțul cu China. Dacă Washingtonul dorește cu adevărat să răspândească „friend-shoring-ul” în rândul aliaților și partenerilor NATO, ar trebui să găsească un compromis cu UE. Când doi se ceartă, China câștigă.