Guvernele nu au revigorat piețele lor șubrede cu stimulente menite să crească investițiile în companiile naționale și să încurajeze întreprinderile să se listeze la bursăVolumele de tranzacționare ale acțiunilor sunt în scădere, ofertele publice inițiale sunt rare, iar unele dintre cele mai mari companii din Europa preferă atractivitatea SUA.
Guvernele europene nu au revigorat piețele lor șubrede cu stimulente menite să crească investițiile în companiile naționale și să încurajeze întreprinderile să se listeze la bursă.
Acum încearcă, dar aceste ambiții sunt presărate cu obstacole politice și financiare care, de ani de zile, s-au dovedit a fi copleșitoare, relatează Financial Times. Între timp, piața americană devine din ce în ce mai mare.
„Piețele de capital se află pe agenda politică în aproape toate ministerele de finanțe din Europa”, a declarat William Wright, fondator al grupului de reflecție New Financial. „Este o problemă politică extrem de dificilă”.
Înainte de criza financiară, performanțele principalelor piețe bursiere americane și europene se urmau îndeaproape, chiar dacă Europa a rămas în urma Wall Street.
Însă, din 2008, diferența s-a mărit considerabil. Impulsionate de creșterea giganților tehnologici din Silicon Valley, acțiunile americane a atras mai mulți bani de la administratorii de active din întreaga lume.
Lipsa de vigoare a piețelor europene are cauze multiple. Performanțele economice ale regiunii de la criza din 2008 au fost mult mai slabe decât cele ale SUA.
Europa nu dispune de companiile tehnologice cu creștere rapidă care au alimentat ascensiunea fulminantă a acțiunilor americane, în timp ce investitorii locali au fost, în mod tradițional, mai reticenți la risc și mai puțin dornici să sprijine noile companii care nu au înregistrat încă profit. În aceeași perioadă, China și India au apărut ca piețe de capital dinamice, cu un flux de noi companii listate la burse.
Structura pieței europene este complexă, în special în comparație cu cea din SUA, care are câteva locuri de listare și o singură casă de compensare prin care se finalizează tranzacțiile.
În schimb, aproape fiecare țară europeană are propriul loc de cotare, pe care politicienii îl consideră adesea o sursă de mândrie națională. Tranzacțiile bursiere și activitățile post-tranzacționare au loc pe mai multe piețe, ceea ce divizează lichiditatea.
În SUA, investițiile cu amănuntul au explodat din timpul pandemiei, deoarece oamenii obișnuiți au investit banii de stimulare guvernamentală în acțiuni de tip meme. Cu toate acestea, în Europa nu există o cultură de investiții cu amănuntul în plină expansiune.
Supraalimentarea piețelor de capital din Europa pentru a alimenta economiile lor interne este o problemă crucială pentru politicieni.
Însă soluția în sine este complexă, mai ales în UE, care are 27 de state membre. Regulile privind tranzacțiile sunt rescrise la Bruxelles, în timp ce țările individuale își modifică, de asemenea, propriile reglementări în efortul de a-și stimula piețele naționale.
Mai presus de toate, politicienii europeni trebuie să creeze strategii și stimulente care să alimenteze investiții mai mari în companiile din regiune, piețe bursiere mai performante, mai multă lichiditate și tranzacționare, precum și întreprinderi și economii foarte competitive.
