Burduja joacă în alt film. Producția de hidroenergie, aproape cât cărbunele

Ministrul Sebastian Burduja a început să arunce tot fel de mesaje pe rețelele de socializare, transmițând, pe un ton forțat optimist, că situația e sub control, și că blackout-ul va fi mai mititel, adică pe bucăți, nu zone întregi deodată. Căldura cică ar fi de vină pentru importurile masive de energie, care au condus chiar la pornirea disperată a tot ce a mai rămas din grupurile pe cărbune. Culmea este că, în aceste momente cumplite pe care le traversează sistemul, hidroenergia livrează tot mai puțin și mai anemic.

După ce ne-a ”beștelit” pe noi, ăștia, care încercăm să tragem semnale de alarmă că sistemul energetic se duce în cap, ministrul Sebastian Burduja ne-a dat asigurări că situația este sub control, că a convocat el producătorii, distribuitorii, Transelectrica și autoritățile de reglementare și de piață. De vină ar fi căldura, zice Burduja, dar sigur nu vom avea un blackout mare, ci mai multe, dar mai mititele, pe ici-colo.

”Avem un dialog constant și foarte bun cu producătorii pentru a găsi soluții pentru creșterea producției în această perioadă – fie ca vorbim de hidrocentrale, de grupurile pe gaz sau de termocentralele pe cărbune. Vă asigur că vom continua cu toții să facem tot ceea ce este posibil pentru ca românii să aibă energie sigură, accesibilă și verde – da, în această ordine”, a transmis ministrul pe Facebook. Și, într-adevăr, ceva s-a întâmplat. Toate grupurile pe cărbune, care au scăpat de la tăiere și de la vânzare ca fier vechi, au pornit la turație maximă. Ceea ce este însă frapant e faptul că hidroenergia a ajuns să producă aproape cât cărbunele, adică un pic peste 1.000 MWh.

”Dacă vă veți uita pe Transelectrica la rapoartele de acum un an, exact aceeași zi din an cu cea de azi sau cea de ieri, veți vedea că ne lipsesc pe producții undeva la 500, poate 700 de MW energie eoliană – anul trecut a bătut vântul – și din perspectiva producției hidro, de asemenea, lipsesc 500, 600, poate 700 de MW, în funcție de zi. De ce? Pentru că două treimi din producția Hidro România este asigurată pe fir de apă. Fiind secetă, debitul este scăzut”, a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja.

Secetă a fost și în 2022

Paralela cu anul trecut nu este una corectă. Secetă severă am avut, însă, în 2022, iar hidroenergia producea atunci, exact în aceeași perioadă a anului, între 1.800 și 2.200 MWh. Acum s-a blocat undeva între 1.000 și 1.400 MWh. Care este explicația? După cum spuneau, deunăzi, specialiștii din sistem, Hidroelectrica este obligată să asigure echilibrarea și servicii de sistem, ceea ce înseamnă, dat fiind că este cea mai flexibilă sursă de energie, că trebuie să acopere dezechilibrele enorme create de regenerabile. Și atunci nu-și permite să dea toată energia produsă în sistem, fiind nevoită să stea în stand-by. Fără producția hidro, care, în mod normal, ar trebui să fie de circa 4.000 MWh, cu eolienele leșinate de la căldură și cu o reducere de cel puțin 30% a eficienței panourilor solare, din cauza caniculei, România importă într-un ritm amețitor. Luni, la orele 17, se importau peste 1.300 MWh, la prețuri enorme, pentru că energia ieftină din statele occidentale s-a blocat prin Ungaria.

Investiții haotice

Obiceiul românesc de a pune carul înaintea boilor s-a aplicat și în sectorul energetic. În goana după mângâierea pe creștet a Ursulei, politicienii au decis să direcționeze majoritatea investițiilor către producția de energie regenerabilă, când marile probleme ale țării erau rețelele și stocarea. Burduja se tot laudă cu alocarea celor 13,6 miliarde de euro către producție, transport și distribuție, fără să specifice că cele mai multe fonduri s-au dus pe capacități de regenerabile. În fine, niciuna dintre aceste investiții nu are termene clare, cel puțin nu sunt făcute publice, astfel că singurele date pe care le avem sunt cuprinse în afirmația ministrului Energiei: ”efectele se vor vedea în timp”. Care timp? Al cui timp? Nimeni nu poate să spună cu exactitate.