La începutul lunii iulie, Comisia Europeană a dat startul unui maraton de 30 de luni de negocieri privind următorul buget pe șapte ani al UE. Bruxelles-ul a propus cheltuieli de aproape 2 trilioane de euro, despre care susține că fac față ”provocărilor noi și emergente” ale blocului comunitar.
După ce a ascultat avertismentele din rapoartele Enrico Letta și Mario Draghi, Comisia și-a reprioritizat bugetul având în vedere schimbarea peisajului geopolitic. Dar a ratat ocazia de a integra mai strâns politica bugetară cu solicitările strategice de întărire a pieței unice și de creștere a productivității, relatază Financial Times.
Un exemplu în acest sens este ideea nepotrivită a impozitelor forfetare pentru întreprinderile UE cu cifră de afaceri de peste 100 de miliarde de euro. Însă orice taxă ar trebui să fie concepută în cadrul codului paneuropean planificat. Obținerea unei părți din baza de impozitare de la companiile care aleg acest regim este mai bună decât aplicarea unei noi taxe pe lângă cele existente.
De asemenea, bugetul nu reușește să abordeze nevoia de mai multă finanțare prin capitaluri proprii pentru companiile din sectoarele strategice cheie.
Un al treilea punct slab este lipsa de atenție a Comisiei pentru a oferi investitorilor titluri de referință sigure la nivelul întregii UE. Proiectul de buget nu face nimic pentru a promova acest lucru. O datorie comună mai mare pare o idee explozivă din punct de vedere politic. Dar nu este necesar să fie colectată pentru a subvenționa membrii mai săraci, ci finanțarea unui fond suveran de investiții al UE.
În sfârșit, partea urâtă. Bruxelles-ul comite păcatul statistic de a folosi cifre nominale, care reflectă în principal inflația, pentru a pretinde o creștere semnificativă a bugetului. Măsura relevantă a resurselor este cota din venitul național brut pe care bugetul o alocă priorităților comune.
Ultimul buget s-a ridicat la puțin peste1% din VNB-ul UE. Adăugând fondul special pentru finanțarea datoriilor post-pandemice, totalul a ajuns la 1,7%. Noul proiect de buget prevede 1,26 % din VNB, dar după deducerea banilor necesari pentru plata datoriilor comune, se ajunge la doar 1,15 % – sumă care va fi redusă în continuare în cadrul negocierilor.
O propunere de a cheltui cu o treime mai puțin dintr-o parte deja infimă de resurse face de râs toată strategia. Acesta este un buget care asigură marginalizarea geopolitică continuă.
Dacă UE dorește să se impună în afacerile mondiale, trebuie să se doteze cu resurse necesare. Va fi mult mai greu să obțină mai mult acum, după ce inițial a refuzat.