Big Oil trece la ecologie?

SLB, gigantul de servicii pentru câmpuri petroliere cunoscut anterior sub numele de Schlumberger, proiectează sistemul de captare a carbonului în colaborare cu RTI International, o organizație non-profit care a dezvoltat tehnologia.

În prezent, tehnologia de captare și stocare a carbonului este costisitoare, complexă din punct de vedere logistic și se confruntă cu controverse legate de rolul său în tranziția energetică și cu probleme de siguranță în comunitățile în care ar urma să fie extinsă infrastructura.

Lumea trebuie să capteze peste un miliard de tone de dioxid de carbon anual până în 2030

Agenția Internațională a Energiei, cu sediul la Paris, a descris captarea și stocarea carbonului drept „critice” pentru a obține emisii nete zero la nivel global. Unii activiști în domeniul climei acuză Big Oil de a investi în captarea carbonului doar pentru a extinde utilizarea petrolului și a gazelor naturale. Alții, din Europa, vor suprimarea combustibililor fosili.

Provocările legate de punerea în aplicare a acestei tehnologii sunt imense. Lumea trebuie să capteze peste un miliard de tone de dioxid de carbon anual până în 2030, de peste 20 de ori mai mult decât cele 45 de milioane de tone capturate în 2022, potrivit AIE. Până în 2050, cantitatea de carbon captată trebuie să ajungă la 6 miliarde de tone – de peste 130 de ori mai mult decât în 2022.

Însă, până acum, rezultatele obținute în domeniul captării și stocării carbonului au fost sub așteptări, doar 5% dintre proiectele anunțate ajungând la o decizie finală de investiție.

Cheltuieli de sute de miliarde de dolari

Big Oil a folosit tehnici de stocare a carbonului încă din anii 1970, într-un proces în care dioxidul de carbon este injectat în subteran pentru a crea o presiune care împinge mai mult țiței spre puțurile de producție.

Chevron, Exxon, Baker Hughes și SLB printre altele, reutilizează acum această expertiză, mizând pe faptul că captarea și stocarea carbonului vor deservi o piață mare de industrii grele, cum ar fi cea a cimentului și a oțelului, care au puține opțiuni bune în acest moment pentru a-și reduce emisiile.

Conform Rystad Energy, cheltuielile totale pentru proiectele de captare și stocare a carbonului ar trebui să ajungă la 241 de miliarde de dolari la nivel mondial până în 2030, dacă toate proiectele anunțate se vor materializa. Statele Unite și Marea Britanie sunt lideri, cu investiții care se așteaptă să ajungă la 85 de miliarde de dolari și, respectiv, 45 de miliarde de dolari până la sfârșitul deceniului.

În SUA, investițiile în tehnologiile de gestionare a carbonului au crescut de peste două ori, ajungând la 1,2 miliarde de dolari în 2023, după după adoptarea Legii privind reducerea inflației(IRA). Legea sprijină industria cu credite fiscale de până la 85 de dolari pe tonă de emisii captate și stocate.

Directorul general al SLB, Olivier Le Peuch, a declarat pentru că stocarea carbonului va juca un rol important în obiectivele de venituri anuale ale companiei de 3 miliarde de dolari până în 2030 și de 10 miliarde de dolari până în 2040.

Chevron și Exxon vizează cheltuieli de 10 miliarde de dolari și, respectiv, peste 20 de miliarde de dolari pentru tehnologii de reducere a emisiilor cu  proiecte majore în curs de dezvoltare.