Bătălia fiscală a UE

Presiunea de a da dovadă de disciplină fiscală este la fel de mare ca presiunea de a cheltui mai mult pentru securitate și inovare economică.

Pe de o parte, guvernele UE trebuie să țină sub control deficitele bugetare și datoriile publice. Pe de altă parte, trebuie să cheltuiască sume importante pentru apărare, infrastructură, energie curată, și digitalizare.

Mai este Franța favorabilă afacerilor?

După zeci de  de ani în care nu a reușit să își echilibreze bugetul, Franța dorește să își reducă deficitul anul viitor prin majorări de taxe și reduceri de cheltuieli în valoare de 60 de miliarde de euro, scrie Financial Times. Bugetul arată că era de reforme favorabile mediului de afaceri este pe planul doi, în timp ce curățarea finanțelor publice devine o prioritate atât pentru Bruxelles, cât și pentru investitori.

Într-un alt raport FT de la Paris din această lună, un bancher a sintetizat întrebarea pe care și-o pun directorii executivi: „Mai este Franța favorabilă afacerilor?” În teorie, guvernul ar putea reduce cheltuielile pentru statul social și domeniile conexe, dar cine dorește sau poate face acest lucru într-o atmosferă politică polarizată, înaintea alegerilor din 2027?

Datoria colosală a Italiei

Executivul italian se confruntă cu o dilemă similară. În ceea ce privește finanțele publice, principala problemă este datoria publică foarte mare. Cu toate acestea, aici există un specific italian – creștere economică cronică scăzută și o reticență a clasei politice de a se apuca de reformele structurale care ar crește productivitatea, competitivitatea și eficiența cheltuielilor publice.

În cadrul planului său privind fondul de redresare, Italia a primit până în prezent 113,5 miliarde de euro din cele 194,4 miliarde alocate (aproximativ 9 % din PIB în 2023), însă până în prezent au fost cheltuite doar 52  de miliarde.

Europa are nevoie urgentă de investiții

Presiunile contradictorii ale disciplinei fiscale și ale cerințelor în materie de investiții își găsesc expresia în două inițiative de referință ale UE din acest an: noile norme fiscale ale blocului, negociate minuțios, care au intrat în vigoare în aprilie, și raportul lui Mario Draghi privind competitivitatea, publicat luna trecută.

Mesajul principal este că Europa are nevoie urgentă de investiții, atât publice, cât și private. Privind competitivitatea, raportul Draghi  indică constrângeri de reglementare, lipsa mecanismelor de finanțare și un sistem fragmentat al pieței de capital care limitează creșterea în sectoarele inovatoare.

Întrebarea este cum pot  cele 27 de state membre să dea curs apelului lui Draghi de a crește investițiile cu 800 de miliarde de euro pe an, în condițiile în care noile norme fiscale par să impună măsuri severe în materie de cheltuieli?

Conform think-tank-ului Bruegel,  un răspuns este ca UE însăși să se împrumute mai mult, dar acest lucru este controversat din punct de vedere politic.

De exemplu, Polonia susține că nu ar trebui să fie inclusă de Comisia Europeană pe lista sa de guverne răuvoitoare cu deficite excesive, deoarece cheltuielile mai mari pentru apărare – esențiale din cauza amenințării percepute din partea Rusiei – sunt singurul motiv pentru deficitul fiscal.

Frâna dubioasă a datoriei Germaniei

În Germania, cea mai mare economie din zona euro, dificultățile nu provin din noile reguli ale UE, ci din vechile reguli ale națiunii – în special, „frâna datoriei” pe care fostul guvern al Angelei Merkel a introdus-o în Constituție în 2009 pentru a limita cheltuielile deficitare în perioade normale.

Într-o analiză tranșantă pentru Neue Zürcher Zeitung, Eric Gujer arată că  „frâna datoriei” a redus atât de drastic investițiile publice, încât Germania se află acum aproape la coada clasamentului UE.

Țara se confruntă cu prima sa recesiune de doi ani de la începutul lui 2000. Scăderea producției în sectoarele mari consumatoare de energie și concurența crescândă din partea Chinei în industrii în care Germania excelează, cum ar fi automobilele, ridică semne de întrebare cu privire la viitorul modelului său de afaceri bazat pe exporturi.