Băncile dau faliment. Atunci când se întâmplă, cei care au de pierdut strigă după o salvare din partea statului, dacă costurile amenințate sunt suficient de mari.
Acesta este modul în care SUA, criză după criză, a creat un sistem bancar care, în teorie, este privat, dar în pratică se află sub tulela statului. Rezultatul, notează Financial Times, este un sistem esențial pentru o economie de piață, dar nu funcționează în conformitate cu regulile acesteia.
Falimentele bancare devastează gospodăriile și companiile. Dar băncile nu sunt concepute pentru a fi sigure. În timp ce pasivele lor de depozit ar trebui să fie perfect sigure, activele sunt supuse riscurilor de scadență, de credit, de rată a dobânzii și de lichiditate. În vremuri nefavorabile clienții își retrag banii – și urmează falimentul.
De-a lungul timpului, instituțiile statului au răspuns la incapacitatea băncilor de a oferi banii siguri pe care îi așteaptă deponenții lor. În secolul al XIX-lea, băncile centrale au devenit creditori de ultimă instanță, deși se presupune că la o rată penalizatoare.
La începutul secolului XX, guvernele au garantat depozitele mai mici. Apoi, în timpul crizei financiare din 2007-2009, acestea și-au pus, de fapt, întregul bilanț în spatele băncilor. Sistemul bancar în ansamblul său a devenit, fără echivoc, o parte a statului. În schimb, au fost majorate cerințele de capital, au fost înăsprite normele privind lichiditățile și au fost introduse teste de rezistență.
Colapsul Silicon Valley Bank arată că există fisuri în digul de reglementare din SUA. Acest lucru nu este întâmplător. Este ceea ce au cerut lobbyiștii: scăpați de reglementările împovărătoare, au strigat ei, și vom oferi miracole de creștere.
În cazul acestei bănci, ceea ce iese în evidență este faptul că s-a bazat pe depozite neasigurate și a pariat pe obligațiuni pe termen lung presupus sigure. La sfârșitul anului 2022, avea 151,6 miliarde de dolari în depozite interne neasigurate, față de aproximativ 20 de miliarde de dolari în depozite asigurate. O fugă de capital a devenit probabilă: șobolanii vor abandona întotdeauna navele financiare care se scufundă.
Ar putea fi amuzant că cei care strigă după o salvare de data aceasta au fost libertarienii din Silicon Valley. Dar puțini oameni sunt capitaliști atunci când sunt amenințați de pierderea banilor pe care îi considerau în siguranță și nimeni nu este mai bun decât un capitalist pentru a explica cât de esențială este averea lor pentru sănătatea economiei.
SVB oferă o lecție fundamentală: depozitele nu pot fi sacrificate, trebuie să fie plasate mai presus de toate celelalte datorii în caz de insolvență, pentru a reflecta importanța lor socială și economică. În cazul în care capitalul băncilor este prea mic, la evaluările pieței, acesta trebuie să fie majorat rapid.
