Rezerva Federală a SUA și Banca Centrală Europeană abordează diferit inflația, însă nu reușesc să o domolească.
Fed este preocupată de inflația persistentă și a decis să mențină ratele sale cheie neschimbate. BCE susține că inflația se va stabiliza la ținta de 2% în zona euro.
Bancherii americani au motive să fie îngrijorați, notează Boursorama. Nivelul ridicat al inflației se datorează creșterii prețurilor serviciilor (+4,3% în ianuarie). Rezerva Federală trebuie să fie alarmată și de efectele măsurilor economice ale administrației Trump. Creșterea taxelor vamale determină în mod evident creșterea prețurilor interne americane.
În Europa, inflația este alimentată mai ales de prețurile la energie. Date fiind tensiunile geopolitice intense, UE rămâne vulnerabilă la un șoc energetic. În plus, inflația din sectorul serviciilor nu se dă plecată.
În zona euro, prognozele economice sunt prea modeste pentru a reduce spirala scumpirilor. Productivitatea stagnează. Costurile unitare cu forța de muncă vor crește cu mai mult de 3%. Toate ingredientele sunt întrunite pentru ca inflația de bază să rămână cu mult peste 2%. Optimismul BCE nu este justificat.
Prin urmare, se poate observa că cele două bănci centrale nu controlează inflația. Strategiile monetare – destul de încurcate – nu reduc presiunile inflaționiste, nu reușesc să transmită încredere mediului de afaceri și investitorilor. BCE riscă să comită o eroare de politică monetară prin alimentarea inutilă a inflației cu rate prea scăzute.
Ratele dobânzilor și inflația tind să se miște în aceeași direcție, dar cu întârzieri, deoarece bancherii au nevoie de date pentru a estima tendințele viitoare ale inflației, iar ratele dobânzilor pe care le stabilesc au nevoie de timp pentru a afecta pe deplin economia.
Ar putea fi necesare rate mai mari pentru a ține sub control creșterea inflației, în timp ce încetinirea economiei poate determina reducerea ratelor. Deflația este mai gravă decât inflația deoarece poate provoca mai întâi recesiune și apoi depresiune.
Indiferent de evoluția politicilor monetare, bacherii centrali au o mare problemă: au greșit estimarea inflației, agățându-se de ideea că presiunile asupra prețurilor erau “tranzitorii”. Par să se simtă mai confortabil într-o zonă gri a previziunilor, în loc să recunoască direct că lupta cu inflația este mult mai dură decât au crezut.
Dar viața devine tot mai scumpă, iar contribuabilii sunt sătui de explicațiile lor. A monitoriza inflația fără a o suprima nu încălzește pe nimeni.