Un înalt oficial al FMI a avertizat că băncile centrale trebuie să acționeze cu prudență în ceea ce privește reducerea ratelor dobânzilor în acest an, deoarece așteptările pieței privind o politică monetară mai relaxată ar putea alimenta o nouă explozie a inflației.
Pentru Gita Gopinath, primul director general adjunct al FMI, inflația va scădea „mai puțin brusc” decât anul trecut, din cauza piețelor forței de muncă tensionate și a inflației ridicate a serviciilor din SUA, zona euro și din alte părți.
Acest lucru indică o traiectorie „accidentată” către o inflație mai mică, a spus ea, sugerând că ratele oficiale nu ar trebui să fie reduse până în a doua jumătate a anului.
„Treaba nu este terminată”, a declarat Gopinath pentru Financial Times în timpul unui interviu acordat la forumul economic de la Davos, Elveția. „Băncile centrale trebuie să acționeze cu prudență. Odată ce reduceți ratele, se consolidează așteptările privind alte reduceri de rate și s-ar putea ajunge la o relaxare mult mai mare – ceea ce poate fi contraproductiv. Pe baza datelor pe care le-am văzut, ne-am aștepta ca reducerile de rate să aibă loc în a doua jumătate a anului, nu în prima jumătate”
Posibil să fie așa, dar băncile centrale – instituții care se vor respectabile și credibile – nu ar trebui să permită amestecul în strategiile lor monetare, chiar și din partea atotputernicului FMI.
Avertizările cu privire la reducerea sau nu a costurilor de împrumut nu fac decât se creeze instabilitate. Ar fi și placa favorită a președintei Băncii Centrale Europene, mereu alunecoasa Christine Lagarde, care a anunțat că este puțin probabil ca ratele să înceapă să scadă în această primăvară.
Similar, oficialii americani au încercat să atenueze așteptările de pe piață potrivit cărora ar putea reduce ratele de la nivelul maxim actual de 23 de ani de 5,25% la 5,5% încă din martie. Iar Christopher Waller, membru al consiliului de administrație al Rezervei Federale, a insistat săptămâna aceasta că factorii de decizie ar trebui „să nu se grăbească”.
Dar inflația tocmai și-a pierdut din forță, mai ales în SUA și în economiile dezvotate din Uniunea Europeană. Și atunci cum se va face că “orientările” privind ratele dobânzilor variază de parcă ar depinde de factori necunoscuți? Aici vorbim de finanțiști de elită, nu de astrologi. Cum e posibil să fie menținută această bălmăjeală?
Până la urmă, bancherii centrali vor adăuga mai mult combustibil spiralei prețurilor dacă vor continua să danseze după muzica FMI.