Speranța Băncii Centrale Europene ca salariile din zona euro să crească suficient de mult pentru a alimenta expansiunea economică, fără a reaprinde inflația, va fi pusă la încercare de o serie de date care vor determina momentul în care ratele dobânzilor pot fi reduse în siguranță.
În timp ce noile proiecții trimestriale vor fi dezvăluite în cadrul ședinței de politică monetară din această săptămână, oficialii se concentrează în mod direct pe salarii, care avansează în continuare cu mai mult decât dublul țintei de inflație de 2%.
Îngrijorarea este atât de mare încât BCE, Fed și Banca Angliei insistă că trebuie să evalueze cifrele privind salariile în următoarele trei luni înainte de a începe relaxarea monetară, potrivit Bloomberg. Asta înseamnă că nicio reducere a ratei de depozit de la nivelul maxim de 4% nu este probabilă înainte de luna iunie, iar așteptarea s-ar putea dovedi chiar mai lungă. Este un fel de dans pe nervii împrumutaților – gospodării, întreprinderi și guverne.
“Costurile unitare cu forța de muncă continuă să crească prea rapid.Problema inflației nu este încă rezolvată”, a avertizat Joerg Kraemer, economist-șef la Commerzbank.
Potrivit estimărilor BCE, creșterea salariilor va scădea sub 3% în 2026 – un nivel considerat în general ca fiind în concordanță cu ținta de inflație de 2%.
Dar imaginea nu este clară. Plățile punctuale din Germania ar putea împinge din nou creșterea salariilor în acest an, iar un nou indicator al BCE, mai orientat spre viitor, a arătat că nu s-a ajuns încă la un punct de cotitură real.
Kraemer indică, de asemenea, productivitatea dezamăgitoare, în timp ce „tot mai multe firme se așteaptă ca prețurile să crească din nou.”
Modul în care companiile reacționează la creșterile salariale este crucial. În timp ce BCE se așteaptă ca acestea să absoarbă unele presiuni asupra prețurilor prin scăderea profiturilor, șeful băncii centrale austriece, Robert Holzmann, nu este de acord, afirmând că inflația va reflecta creșterile salariale „mai devreme sau mai târziu”.
Astfel de factori ajută la explicarea motivului pentru care oficialii BCE sunt circumspecți în discuțiile privind relaxarea. Președintele Christine Lagarde a declarat săptămâna trecută că o creștere mai lentă a salariilor la sfârșitul anului trecut a fost „încurajatoare”, dar că rundele ulterioare de negocieri vor fi vitale pentru orientarea ratelor.
Deși creșterea prețurilor de consum a încetinit la 2,6% în februarie, a fost mai mult decât estimaseră analiștii. Și presiunile subiacente – excluzând alimentele și energia – au depășit așteptările.
Necazul este că bancherii centrali nu pot să dezmembreze un veritabil lanț al slăbiciunilor – inflație, salarii, politică monetară. Ca de obicei, se eschivează cu estimări și proiecții. În cele din urmă, toate aceste politici și strategii, complete obscure pentru împrumutați, nu vor face decât să mențină spirala scumpirilor.