Bancherii centrali își regândesc tardiv abordarea în ceea ce privește previziunile economice, după eșecurile lor de a detecta cea mai recentă explozie inflaționistă.
Banca Centrală Europeană, Rezerva Federală, Banca Angliei și aslte instituții nu au reușit să vadă cum sfârșitul blocajelor Covid-19 și un șoc energetic declanșat de invazia Rusiei în Ucraina ar putea deschide calea pentru cea mai gravă spirală inflaționistă din ultima generație.
După ce au reacționat cu creșteri agresive ale ratelor, băncile centrale se angajează în discursuri confuze, în timp ce încearcă să explice motivele eșecului lor.
Christine Lagarde, președintele BCE, a declarat pentru Financial Times într-un interviu recent că banca centrală trebuie să învețe din greșelile sale. “Ceea ce ar fi trebuit să învățăm este că nu ne putem baza doar pe cazuri de manual și pe modele pure. Trebuie să gândim cu un orizont mai larg”.
Un rezultat, spun oficialii, este o atenție sporită acordată unor “scenarii” alternative pentru evoluțiile economice viitoare, pentru a ilustra modul în care ar putea reacționa politica monetară.
Dar cui folosesc scenariile, de vreme ce comunicarea cu piețele financiare nu funcționează? Bancherii centrali și-au pierdut credibilitatea – și nu recunosc. Ar trebui să o facă în loc să lanseze tot felul de analize și previziuni. Împrumutații s-au săturat de explicații savante. Cetățeanul de rând simte scăderea inflației la cumpărături, nu în conferințele băncilor.
BCE a prezis că inflația va fi în medie de 7,1% în 2022 și de 2,7% în 2023. Fals: anul trecut, prețurile în blocul comunitar au crescut cu 8,4%. Și cu 5,4% în acest an.
De asemenea, ipotezele greșite privind prețurile energiei au reprezentat trei sferturi din erorile BCE de prognoză a inflației în 2021, când previziunile sale pentru primul trimestru din 2022 s-au dovedit a fi cu 2 puncte procentuale prea mici.
Cu toate acestea, șocurile economice nu sunt chiar imprevizibile. Criza din 2008 cu falimentul băncilor a fost o consecință, nu un eveniment neprevăzut. Similar pentru inflația galopantă.
În plus, modelele și prognozele bancherilor nu se mai potrivesc cu schimbările fiscale – salarii, subvenții guvernamentale pentru energie și alimente.
În momentul în care marile bănci centrale nu au certitudini și pedalează pe ipoteze se întâmplă cel mai rău lucru: nu mai sunt ascultate. O regândire a abordării inflației vine la spartul târgului.