Cât de mult ar putea pierde băncile centrale din portofoliile lor de obligațiuni îngurgitate pe măsură ce ratele dobânzilor cresc și dacă aceste pierderi chiar contează?
Este un subiect fierbinte – deși contabilitatea acestor bănci centrale este o chestiune destul de ezoterică, asta nu înseamnă că unii politicieni nu ar putea încerca să o folosească ca armă.
Până în prezent, Banca de Rezervă a Australiei, Banca Națională a Belgiei, Banca Angliei, Banca Japoniei, Banca Țărilor de Jos, Banca Națională a Elveției, Banca Națională a Cehiei, Banca de Rezervă a Noii Zeelande, Sveriges Riksbank și Rezerva Federală a SUA au anunțat deja că se confruntă cu pierderi din achizițiile de active, potrivit raportului Băncii pentru Reglementări Internaționale(BRI). Așa să fie?
În primul rând, e greu de explicat cum majorarea ratelor dobânzilor ar reduce profiturile. În al doilea rând, pierderile și capitalurile proprii negative nu afectează în mod direct capacitatea băncilor centrale de a funcționa în mod eficient.
În al treilea rând, băncile centrale își pot sublinia capacitatea continuă de a atinge obiectivele de politică monetară prin explicarea clară a motivelor pierderilor și prin evidențierea beneficiilor generale ale măsurilor lor.
Practic, raportul BRI spune că pierderile nu contează, nu afectează capacitatea de funcționare a unei bănci centrale, doar că ar trebui privite într-un context mai larg.
Esența problemei constă în faptul că normele de contabilitate și solvabilitate nu se aplică cu adevărat atunci când vine vorba de băncile centrale, care pot – foarte bine – să creeze bani și reprezintă doar o parte a bilanțului general al statului suveran.
În cazul băncilor centrale care utilizează contabilitatea la valoarea justă, de exemplu Banca Angliei, pierderile curente rezultate din scăderi ale evaluării activelor au fost concentrate în avans, iar câștigurile viitoare din evaluare vor fi reflectate ca venituri pe măsură ce activele se apropie de scadență.
În cazul celor care utilizează contabilitatea la cost istoric(Rezerva Federală a SUA) modificările nerealizate ale evaluării sunt prezentate pentru transparență, dar nu sunt recunoscute în veniturile raportate.
Cu toate acestea, subliniază Financial Times, indiferent de abordarea adoptată, băncile centrale nu au cerințe minime de capital, nu pot deveni insolvabile în mod convențional și chiar și pierderile considerate nu le compromit capacitatea de funcționare.
Ce mai arată raportul BRI: “Credibilitatea unei bănci centrale depinde de capacitatea acesteia de a-și îndeplini mandatele. Pierderile nu pun în pericol această capacitate și reprezintă uneori prețul de plătit pentru atingerea obiectivelor. Mandatele de politică ale băncilor centrale au prioritate față de profituri.
