Astrologia, mai tare ca prognoza economică?

„Singura funcție a previziunilor economice este de a face ca astrologia să pară respectabilă”, a spus odată economistul Ezra Solomon. Această funcție pare și mai puțin respectabilă astăzi, în timp ce analștii încearcă să demistifice consecințele multiplelor șocuri, inclusiv pandemia, războiul din Ucraina și peisajul geopolitic în schimbare.

Andrew Bailey, guvernatorul Băncii Angliei, știe foarte bine acest lucru. Joi, în timp ce banca centrală a majorat ratele dobânzilor cu 25 de puncte de bază, el s-a confruntat cu o serie de întrebări legate de marea modificare în creștere a proiecțiilor privind creșterea și inflația. Previziunile economice sunt, într-adevăr, o știință inexactă; dar revizuirile puternice nu ajută prea mult la reasigurarea publicului că bancherii centrali știu ce fac.

Rezerva Federală a SUA și Banca Centrală Europeană au greșit și ele în previziunile lor privind inflația, în special de la debutul pandemiei.Și  FMI și-a schimbat perspectivele recente de creștere. Având în vedere rolul pe care îl joacă previziunile în informarea deciziilor investitorilor, gospodăriilor și factorilor de decizie politică, precizia este importantă.

Pentru bancherii centrali, un istoric de previziuni decente este  vital pentru a consolida credibilitatea, mai ales că o încredere mai mare poate contribui la ancorarea așteptărilor inflaționiste.

Dar criticile recente la adresa previziunilor eronate trebuie temperate, subliniază Financial Times. Economiștii s-au confruntat cu o lume neobișnuit de nesigură începând cu 2020. Au trebuit să ia poziții cu privire la epidemiologie, scenarii de război, modificări ale lanțului de aprovizionare și politici interne și internaționale în evoluție rapidă.

Un alt element este înțelegerea limitată a publicului cu privire la ceea ce reprezintă de fapt previziunile. Acestea sunt condiționate de judecățile făcute la un anumit moment dat. Pe măsură ce apar noi date, aceste judecăți trebuie recalibrate: ar trebui tratate ca fiind orientative, nu adevăruri absolute.

Economiștii încă mai au de răspuns la câteva întrebări. Se poate spune că bancherii centrali au fost prea lenți în a majora ratele atunci când inflația s-a accelerat în 2021, agățându-se de ideea că presiunile asupra prețurilor erau „tranzitorii”.

Au existat evaluări eronate cu privire la efectele stimulentelor fiscale, la cât de stabile erau așteptările inflaționiste și la daunele provocate de pandemie asupra ofertei, care au contribuit la faptul că factorii de decizie monetară au rămas în urmă în ceea ce privește inflația.

De asemenea, este posibil ca deceniul anterior de inflație scăzută să le fi indus un fals sentiment de siguranță. S-au făcut erori și în timpul ciclului de creștere a ratelor. Atât BoE, cât și BCE nu au reușit să înțeleagă cât de rigidă ar fi inflația alimentară.

Îmbunătățirea modului în care sunt comunicate previziunile, în special în perioade de incertitudine, este esențială. Prezentarea proiecțiilor în cadrul unor scenarii diferite poate contribui la aprofundarea înțelegerii gamei de rezultate posibile. Deși băncile centrale au încercat să evidențieze distribuțiile de probabilitate din jurul previziunilor lor, acestea ar putea fi transmise într-un mod mai accesibil.

Mai presus de toate, economiștii trebuie să fie mai clari în a explica cum și de ce s-au schimbat principalele lor judecăți între previziuni – și cum afectează acestea cifrele. Un efort mai mare de a arăta cum ajung la proiecțiile lor poate contribui la consolidarea încrederii și la normalizarea înțelegerii previziunilor economice ca puncte de referință și nu ca previziuni.