Uniunea Europeană se laudă că are o nou mecanism de pedepsire a țărilor care ajută Rusia să evite sancțiunile economice. Dar, ca de obicei, politicile europene aduc a bălmăjeală.
UE a interzis comerțul cu o serie de mărfuri care fie sunt considerate ca generând venituri semnificative pentru Kremlin, fie sunt folosite pe câmpul de luptă după invazia Ucrainei.
Unele țări precum Kazahstanul și Armenia au fost acuzate că au ajutat Rusia să evite sancțiunile acceptând fluxuri de mărfuri sancționate pe teritoriul lor. Deoarece mărfurile sancționate nu sunt trimise direct în Rusia dintr-o țară din UE, aceste mișcări comerciale sunt mult mai greu de urmărit.
După ce au adoptat 10 pachete de sancțiuni în luna februarie a anului trecut, ambasadorii UE au convenit săptămâna trecută asupra unui nou mecanism: dacă țările terțe nu respectă sancțiunile occidentale sau nu pot explica o creștere bruscă a comerțului cu bunuri interzise către Rusia, acestea ar putea fi pedepsite de UE.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a salutat acordul politic, afirmând că pachetul va „da o nouă lovitură mașinii de război a lui Putin prin restricții mai stricte la export, vizând entitățile care sprijină Kremlinul”.
Cu toate acestea, noua armă de sancțiuni are gloanțe oarbe. În primul rând, nu aduce măsuri radicale. UE poate întocmi o listă de produse sancționate, dar asta nu înseamnă că nu pot circula în țări terțe cu destinația Rusia.
În al doilea rând, multe state membre UE, inclusiv Germania, se tem că un astfel de mecanism ar afecta relațiile diplomatice și afacerile companiilor.”Nu vrem să riscăm să sărim direct la măsuri punitive, ceea ce are un risc potențial uriaș de a împinge o serie de companii, în special cele din Asia Centrală, în brațele lui Putin. Și asta este exact opusul a ceea ce am vrut”, a declarat pentru Politico un diplomat UE.
În al treilea rând, declarația suplimentară care stabilește procedura de sancționare a țărilor terțe stabilește că „acțiunile diplomatice și asistența tehnică specifică ar trebui să fie prioritare față de sancționarea țărilor respective”.
„Prin urmare, cel de-al 11-lea pachet se concentrează pe acțiuni diplomatice și pe o cooperare mai strânsă cu țările terțe. Dacă este posibil să se prevină eludarea sancțiunilor printr-o cooperare mai strânsă, acesta este întotdeauna mijlocul preferat”, a precizat Ministerul german al Economiei.
Aici există o problemă majoră: cine dovedește că țările s-au angajat de bunăvoie în eludarea sancțiunilor și dacă datele care arată o creștere bruscă a anumitor schimburi comerciale sunt suficient de solide pentru a justifica pedepsirea acestora? Și ar putea cineva din Comisia Europeană să pună China, de exemplu, pe lista sancționaților?
Este puțin probabil ca UE să introducă măsuri coercitive extinse, “fie în ceea ce privește țările vizate, fie în domeniul de aplicare al produselor – în special pe termen scurt”, a subliniat Steven Farmer, partener în domeniul comerțului internațional la consultanța Pillsbury.
