După alegerile prezidențiale din SUA, dolarul s-a apreciat pe baza ideii că noua administrație a lui Donald Trump va declanșa un val de tarife vamale.
Acest lucru ar duce la creșterea inflației, care la rândul său ar determina Rezerva Federală să majoreze ratele dobânzilor. Dar comerțul cu dolari puternici se inversează în prezent, firmele de pe Wall Street afirmând că se așteaptă ca moneda să scadă între 2% și 7% în 2025.
Modelul Bretton Woods
Analiștii nu mai par convinși că Trump se va angaja într-un război comercial, scrie economistul Philip Pilkington. Deși și-a declarat în mod constant intenția de a crește tarifele – acum două săptămâni a vizat Mexicul și Canada – discuțiile din culise sugerează că ar putea fi doar o retorică menită să înmoaie cealaltă parte pentru a negocia un acord.
Există câteva indicii publice că acesta ar putea fi cazul. Primul este numirea lui Scott Bessent în funcția de secretar al Trezoreriei.
Bessent este un manager de fonduri speculative care a lucrat pentru George Soros, dar de atunci a devenit o persoană obișnuită în Mar-a-Lago și în lumea MAGA în general.
Chiar dacă a făcut unele declarații protecționiste în trecut, el este departe de a fi un susținător tipic al tarifelor. În cursul verii, a declarat într-un interviu că, mai degrabă decât să împingă lumea într-un război comercial, Statele Unite și partenerii lor ar trebui să se concentreze asupra creării unui nou sistem monetar similar sistemului Bretton Woods, care a apărut după cel de-al doilea Război Mondial.
Al doilea indiciu se referă la gest extrem de neobișnuit: Trump l-a invitat pe Xi Jinping să participe la inaugurarea sa din ianuarie. Invitația i-a determinat pe unii să speculeze că președintele ales ar putea lucra la obținerea „mamei tuturor acordurilor” cu chinezii.
În funcție de cum va arăta produsul final, un nou sistem monetar ar putea fi revoluționar prin implicațiile sale. La capătul mai moderat al spectrului, înțelegerea ar putea semăna cu acordurile Plaza convenite între Japonia și Statele Unite în anii optzeci.
La acea vreme, Japonia înregistra un excedent comercial mult prea mare față de Statele Unite și, prin urmare, cele două țări au convenit că vor gestiona o scădere a valorii dolarului în raport cu yenul pentru a elimina dezechilibrele comerciale. Un nou Acord Plaza ar fi contribuit la reducerea deficitului comercial american și la reechilibrarea celor două economii.
Bancor
La capătul mai radical al spectrului s-ar afla o arhitectură monetară cu adevărat nouă, care ar integra probabil conceptul Bancor al lui John Maynard Keynes, în esență o bancă și o monedă globală. Keynes a propus aranjamentul Bancor la conferința de la Bretton Woods din 1944, dar a fost respins în favoarea unui dolar garantat cu aur, deoarece americanii au recunoscut puterea dolarului ca monedă de rezervă.
Bancor a fost creat astfel încât să impună ajustări automate țărilor care înregistrau dezechilibre comerciale, fie că era vorba de un excedent sau de un deficit.
În cazul în care administrația Trump ar avea viziunea necesară pentru a duce Bancor dincolo de linie, ar putea fi un eveniment care să schimbe cu adevărat lumea.
America s-ar putea îndepărta de politicile distructive – și, fără îndoială, eșuate – ale războiului comercial și s-ar îndrepta către o soluție multilaterală mai echitabilă.