Apusul superputerii industriale a Europei

Toamna trecută, ultimul produs care a ieșit pe banda laminorului din Dusseldorf – o țeavă de oțel – a însemnat oprirea producției unei fabrici vechi de un secol. 1600 de oameni au rămas fără un loc de muncă.

Închiderea a pus capăt unei perioade de 124 de ani care a început în perioada de glorie a industrializării germane și a rezistat la două războaie mondiale, dar nu a putut supraviețui consecințelor crizei energetice.

În ultimul an, au existat numeroase iterații ale unor astfel de finaluri, subliniind realitatea dureroasă cu care se confruntă Germania: zilele sale ca superputere industrială ar putea să se apropie de sfârșit. Producția manufacturieră în cea mai mare economie europeană a avut o tendință de scădere din 2017, iar declinul se accelerează pe măsură ce competitivitatea se erodează.

„Nu există prea multe speranțe”, a declarat Stefan Klebert, directorul general al GEA Group AG – un furnizor de utilaje de producție care își trage rădăcinile de la sfârșitul anilor 1800. „Sunt cu adevărat nesigur că putem opri această tendință. Multe lucruri ar trebui să se schimbe foarte repede”.

Bazele mașinăriei industriale a Germaniei au căzut ca piesele de domino. SUA se îndepărtează de Europa și încearcă să concureze cu aliații săi transatlantici pentru investiții.China devine un rival mai mare și nu mai este un cumpărător insațiabil de produse germane. Lovitura finală pentru unii producători grei a fost sfârșitul volumelor uriașe de gaze naturale rusești ieftine.

Pe lângă volatilitatea globală, paralizia politică de la Berlin intensifică problemele interne de lungă durată, cum ar fi infrastructura care scârțâie, forța de muncă îmbătrânită și birocrația persistentă. Sistemul educațional, cândva un punct forte, este emblematic pentru lipsa pe termen lung a investițiilor în serviciile publice. Institutul de cercetare Ifo estimează că declinul competențelor va costa economia germană aproximativ 14 trilioane de euro în producție până la sfârșitul secolului.

În unele cazuri, reducerea industrială implică mutarea liniilor de producție și tăierea de joburi. În cazuri extreme – cum ar fi fabrica de țevi a Vallourec, care a făcut parte din gigantul industrial Mannesmann – consecința este închiderea permanentă.

Germania are încă o listă de invidiat de producători mici și agili, iar Bundesbank și alții resping ideea că o dezindustrializare în toată regula este pe aproape. Dar, în condițiile în care reformele au stagnat, nu este clar ce va încetini declinul.

„Nu mai suntem competitivi”, a declarat ministrul de finanțe Christian Lindner la un eveniment Bloomberg la începutul acestei luni. „Suntem tot mai săraci pentru că nu avem creștere economică. Rămânem în urmă”.

Coaliția fracționară a cancelarului Olaf Scholz a fost aruncată și mai mult în dezordine la jumătatea lunii noiembrie de o criză bugetară declanșată de o hotărâre judecătorească privind măsurile de împrumut, lăsând guvernului o marjă de manevră redusă pentru investiții.

Frustrarea este larg răspândită. Deși sute de mii de oameni au ieșit în stradă în ultimele săptămâni pentru a protesta împotriva extremismului de extremă-dreapta, partidul anti-imigrație Alternative für Deutschland, sau AfD, se află în fața tuturor celor trei partide aflate la guvernare în sondaje – fiind devansat doar de blocul conservator. Alianța condusă de social-democrații lui Scholz are sprijinul a 34% dintre alegători, potrivit unei analize Spiegel.

Scăderea competitivității industriale amenință să arunce Germania într-o spirală descendentă, a avertizat  Maria Röttger, șefa departamentului Europa de Nord al Michelin. Producătorul francez de anvelope închide două dintre fabricile sale germane și reduce o a treia până la sfârșitul anului 2025, într-o mișcare care va afecta peste 1.500 de lucrători. Rivalul american Goodyear are planuri similare pentru două unități de producție.

Alte exemple de declin apar cu regularitate. GEA închide o fabrică de pompe de lângă Mainz în favoarea unei unități mai noi din Polonia. Producătorul de piese auto Continental  a anunțat în iulie că intenționează să renunțe la o fabrică care produce componente pentru sistemele de siguranță și de frânare.

Bosch este în curs de reducere a mii de posturi. BASF cel mai mare producător de produse chimice din Europa, elimină 2.600 de locuri de muncă, iar Lanxess reduce personalul cu 7%.