Inflația și-a recăpătat anul acesta poziția de inamic al progresului economic, după o absență de 40 de ani.
În condițiile în care rata de creștere a prețurilor a atins vârfuri de aproape 10 % în SUA, zona euro și Regatul Unit, o generație a trebuit să se îngrijoreze pentru prima dată în cariera profesională de creșterea rapidă a costului vieții.
Președintele american Joe Biden a catalogat inflația drept „blestemul existenței noastre”, făcând din înfrângerea acesteia principala sa prioritate economică. A eliberat rezervele strategice de petrol ale SUA în încercarea de a reduce prețul petrolului. În Europa, liderii au dat vina mai întâi pe invazia armatei lui Vladimir Putin în Ucraina și apoi, realizând că trebuie să facă mai mult, au subvenționat facturile la energie pentru a atenua spirala scumpirilor.
Băncile centrale nu mai pot pretinde că au dat naștere unei „mari moderații” a inflației și, în schimb, s-au unit în lupta împotriva fiarei. Au făcut acest lucru cu unele dintre cele mai puternice și mai sincronizate creșteri ale ratelor dobânzilor din ultimele două decenii. Dar și-au pierdut respectul și autoritatea. În același timp, politica de înăsprire monetară le afectează propriile bilanțuri, deoarece creșterea randamentelor provoacă pierderi mari la prețul de piață pentru portofoliile uriașe de obligațiuni dobândite de la criza financiară din 2007-2009. Multe vor susține că nu sunt instituții care maximizează profitul și că pot funcționa perfect cu capitaluri proprii negative, notează AP. Nu pot da faliment pentru că pot tipări bani.
Efectul tacit al acestei politici înseamnă suferință pentru gospodării și companii. Ultimele vor suferi și mai mult, deoarece sunt prea speriate pentru a continua să ceară salarii mai mari sau să se aștepte ca clienții lor să accepte prețuri mai mari. Prin urmare, este probabil ca prețurile ridicate din 2022 să fie catalizatorul pentru recesiuni în 2023, chiar dacă ratele inflației globale încep să scadă.
Pentru viitor, economiștii au reînvățat că trebuie să prindă frica de inflație și să prevină apariția acesteia. Cei care susțineau că băncile centrale ar trebui să vizeze rate de inflație mai ridicate, de aproximativ 4%, au revenit (parțial) asupra lor. Deși este imposibil să se oprească orice creștere bruscă a prețurilor, în special după o pandemie sau un război major, creșterea inflației generale în 2022 a evidențiat încă o dată cât de importantă este stabilitatea lor.
