Se pune întrebarea dacă Europa va putea face față consecințelor războiului din Ucraina. Previziunile arată că prelungirea acestui război va afecta grav economia europeană.
În fața acestei presiuni, liderii europeni au început să mizeze pe China pentru a juca roluri la două niveluri, primul fiind acela de a stabili inițiative strategice pentru încetarea conflictului dintre Ucraina și Rusia, iar cel de-al doilea se referă la parteneriate care să sprijine redresarea economiei blocului comunitar, greu încercate în ultimii ani.
Din punct de vedere diplomatic, ultima vizită oficială la Beijing a președintelui francez Emmanuel Macron și a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, reflectă în mare parte preocupările exprimate de multe părți europene cu privire la amploarea apropierii dintre China și Rusia și la posibilele sale repercusiuni asupra viitorului parteneriatului și cooperării euro-chineze.
Dacă statele europene își dau seama că deschiderea față de China este un aport important pentru ameliorarea crizelor financiare, economice și sociale în creștere, există întrebări îngrijorătoare în urma acestor tendințe pentru SUA, dacă este vorba de o recunoaștere a dorinței UE pentru o ordine internațională multipolară în care China joacă un rol esențial.
China are legături de afaceri puternice cu mai multe state europene, cum ar fi Franța și Germania, ceea ce sugerează că actuala tendință europeană este orientată spre încercarea de a elimina hegemonia americană.
În acest context, ar putea fi înțeleasă, în cele din urmă, declarația lui Macron, care a menționat sprijinul său pentru politica „o singură China unită” și a cerut elaborarea unei poziții independente de Statele Unite în abordarea disputei dintre Beijing și Taiwan.Prin urmare, numeroase indicii internaționale au subliniat că tendința europeană față de China nu se referă la o opțiune etapizată reglementată de Beijing, ci mai degrabă la una strategică.
Și, posibil, o îndepărtare de poziția SUA, care încearcă să convingă Bruxelles-ul să de decupleze de China. O mișcare care ar pune la pământ economia Europei, mai ales în contextul tranziției energetice, cu o dependență uriașă de mineralele critice – o piață unde China este lider mondial.
“Autonomia strategică” a Europei rămâne un proiect nefezabil. Pierderea accesului la o piață de 1,4 miliarde de consumatori pur și simplu nu este o opțiune pentru multe întreprinderi europene. Dar nici America nu mai este convinsă de propria decuplare de gigantul asiatic, practic imposibilă. Președintele Joe Biden vorbește acum despre “reducerea riscurilor” cu Beijingul, în loc de o tăiere a legăturilor economice.
Mai presus de toate, China își menține un avantaj: face comerț atât cu UE și SUA, cât și cu Rusia și Ucraina. Poate fi un mediator important și în afaceri și în negocieri de pace.
Întotdeauna, în UE , Statele Unite și în alte regiuni ale lumii, a existat o luptă între ideologie și pragmatism. Înainte, Occidentul numea China o amenințare, iar acum devine o potențială soluție. Pragmatismul a ieșit la iveală.