A murit și hidrogenul din PNRR. România a invocat riscurile utilizării acestui gaz

Un raport de audit al Curții de Conturi Europene arată că România a renunțat deja la rețelele de distribuție pregătite pentru hidrogen, după ce au fost invocate riscurile tehnice de punere în aplicare a unui asemenea proiect. Țara noastră urma să fie prima din UE care ar fi implementat utilizarea experimentală a hidrogenului pentru încălzirea locuințelor, în condițiile în care acest gaz are un potențial inflamabil și exploziv extrem de periculos.  

După ce și-a îndeplinit jalonul trecut în PNRR și a cheltuit bani și pe o strategie a hidrogenului, România a renunțat definitiv la proiect. Un raport de audit al Curții de Conturi Europene semnalează că, deși Planul de redresare și reziliență al României includea o investiție pentru construirea unei rețele de distribuție pregătite pentru hidrogen, autoritățile române și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că investiția nu este adecvată perioadei aferente MRR (Mecanismul de Redresare și Reziliență).

Principalele motive invocate au fost natura inovatoare a proiectului și incertitudinile cu privire la cadrul juridic și operațional, precum și diverse riscuri legate de punerea în aplicare sub aspectul tehnic. ”Până la momentul desfășurării auditului Curții nu se înregistrase niciun progres în ceea ce privește această investiție, iar autoritățile române au propus eliminarea din planul de redresare și reziliență a submăsurii privind construcția rețelei de distribuție a gazelor din surse regenerabile. Propunerea a fost acceptată de Comisie”, se precizează în raportul Curții de Conturi Europene. Și Italia a fost nevoită să renunțe la un proiect avangardist, cu tehnologii experimentale care utilizează curenți și mișcări ale valurilor pentru a produce energie curată. În urma consultărilor publice și a investigațiilor suplimentare desfășurate de autoritățile italiene, s-a constatat că procesul de autorizare a proiectelor care să beneficieze de măsură era incompatibil cu perioada de punere în aplicare a MRR. Prin urmare, autoritățile italiene au propus eliminarea măsurii din planul de redresare și reziliență, Comisia acceptând această propunere în urma evaluării sale.

Bâlbâieli în toate statele UE

Dat fiind întârzierile Comisiei în elaborarea orientărilor și explicațiilor pe termenii plini de ambiguitate din MRR, nicio țară nu își va putea finaliza reformele și investițiile până la 31 august 2026, data limită de implementare. În ce privește România, dificultăți majore au fost înregistrate la achizițiile publice și aprobarea ajutoarelor de stat, care au necesitat perioade îndelungate de timp.

Astfel, Planul de redresare și reziliență al României includea o investiție privind înființarea unor unități de producție/asamblare/reciclare a bateriilor și a celulelor și panourilor fotovoltaice. Primul jalon, planificat a fi atins în al treilea trimestru din 2022, consta în semnarea contractelor aferente. Or, acesta a fost atins cu o întârziere de peste opt luni. Potrivit Curții de Conturi Europene, autoritățile române au lansat procedura de notificare prealabilă pentru schema de ajutor de stat în mai 2022. Acest proces a durat șapte luni. În consecință, schema de ajutor de stat a fost notificată oficial Comisiei abia în decembrie 2022. Autoritățile au lansat cererea de propuneri pentru investiția respectivă în ianuarie 2023, incluzând o clauză de suspendare, deoarece schema de ajutoare de stat nu era încă în vigoare, și au prelungit o dată termenul de depunere a cererilor. Schema de ajutor de stat a fost aprobată abia în februarie 2023.

”Din discuțiile avute cu autoritățile române a reieșit că incertitudinea cu privire la validitatea schemei de ajutor de stat fusese motivul unei rate de răspuns reduse”, se precizează în raportul Curții de Conturi Europene.

Pretenții absurde ale Comisiei Europene

Tot în PNRR-ul României era trecută o investiție pentru darea în funcțiune a producției combinate de energie termică și electrică în sectorul încălzirii centralizate, cu o capacitate instalată de producție a energiei electrice de cel puțin 300 de megawați (MW). Jalonul inițial pentru această măsură consta în semnarea contractelor, urmat de o țintă de punere în funcțiune a unei capacități de 300 MW.

După prezentarea unui prim lot de contracte, Comisia și-a exprimat preocupările cu privire la validitatea lor și la faptul că acestea ar fi insuficiente pentru a acoperi ținta de 300 MW. Ulterior, autoritățile române au prezentat contracte suplimentare, care pretindeau să acopere o capacitate totală de 349 MW. Autoritățile au susținut totodată că înțelegerea lor inițială a jalonului a fost afectată de anumite neconcordanțe între versiunile în limbile engleză și română ale deciziei de punere în aplicare a Consiliului și ale acordului de tip operațional. S-a ajuns astfel la o durată de șase luni pentru procedura de evaluare, la finalul căreia Comisia a concluzionat că jalonul tot nu fusese îndeplinit în mod satisfăcător, întrucât autoritățile române nu furnizaseră o asigurare rezonabilă că contractele semnate erau corelate cu nevoile de încălzire centralizată ale țării, a semnalat Curtea de Conturi Europeană. În plus, Comisia a considerat că autoritățile nu evaluaseră cu exactitate dacă cererile de finanțare îndeplineau cerințele stabilite în cererea de propuneri. În consecință, Comisia Europeană a suspendat parțial plata în cauză.