2023 nu va fi anul deglobalizării

Trei întrebări cheie se află în centrul dezbaterilor privind posibilitatea ca crizele globale și escaladarea tensiunilor geopolitice să fi început să anuleze globalizarea.

S-a inversat oare creșterea comerțului transfrontalier, a fluxurilor de capital, de informații și de persoane? Sunt tensiunile geopolitice care fracturează economia mondială în blocuri rivale? Și globalizarea cedează locul regionalizării? Răspunsul la toate cele trei întrebări este încă „nu”.

Regionalizarea – și protecționismul – fără deglobalizare implică faptul că majoritatea firmelor multinaționale ar trebui să răspundă la tensiunile geopolitice ridicate prin ajustări specifice ale strategiilor lor globale și ale gestionării riscurilor.

În timp ce mediul de politici publice a devenit mai puțin favorabil globalizării, rezistența fluxurilor globale ne avertizează împotriva unor schimbări mai dramatice de strategie bazate pe ideea că piețele vor deveni mult mai puțin globalizate.

Prăbușirea fluxurilor comerciale și de capital începutul pandemiei Covid-19 a provocat un val de speculații privind sfârșitul globalizării, iar invazia Rusiei în Ucraina a adus și mai multe predicții privind o retragere către autosuficiența națională. Dar fluxurile internaționale nu prezintă semne de scădere susținută.

Indicele DHL Global Connectedness, utilizat de analiștii de la Harward Business Review  măsoară „profunzimea” globalizării prin compararea creșterii fluxurilor internaționale cu creșterea activității economice interne.

Comerțul internațional și-a revenit rapid după ce a scăzut la începutul pandemiei. Volumul comerțului mondial cu bunuri a ajuns la jumătatea anului 2022 la 10% peste nivelurile anterioare pandemiei, iar comerțul cu servicii a revenit, de asemenea, peste nivelurile anterioare pandemiei.

Datele preliminare indică faptul că valoarea exporturilor mondiale ca pondere în PIB a crescut în 2023, egalând nivelul record stabilit în 2008. Cele mai recente estimări ale Fondului Monetar Internațional (FMI) prevăd în continuare o creștere modestă a comerțului cu 2,4% în până la sfârșitul acestui an, înainte de a accelera la o rată mai tipică (3,5%) în 2024.
De asemenea, investițiile internaționale în afaceri și-au revenit rapid după declinul înregistrat la începutul crizei covid. Fluxurile de investiții străine directe (ISD), care reflectă companiile care cumpără, construiesc sau reinvestesc în operațiuni în străinătate, s-au prăbușit în 2020, dar au revenit peste nivelurile anterioare pandemiei.

Alte măsurători ale globalizării corporatiste afirmă că întreprinderile nu se retrag în general de pe piețele externe, chiar dacă fluxurile de investiții străine directe rămân sub nivelurile maxime istorice.

Plățile pentru utilizarea proprietății intelectuale străine continuă să crească, în timp ce ponderea transfrontalieră a tranzacțiilor de fuziuni și achiziții se menține constantă, iar ponderea producției globale generate de operațiunile străine ale firmelor multinaționale tocmai a scăzut modest de la un nivel record stabilit la mijlocul anilor 2000.

Per total, în 2023,  datele privind creșterea fluxurilor globale resping puternic noțiunea de retragere în masă de la activitatea internațională la cea internă.Chiar mai important, schimburile comerciale ale țărilor care sunt aliniate geopolitic cu SUA și China nu indică o fragmentare semnificativă a economiei mondiale în blocuri rivale.