Țările UE au ajuns în sfârșit la o înțelegere pentru limitarea prețului gazelor, dar acordul final ar putea ajunge să nu placă nimănui.
Conform acestui plan, care urmează să intre în vigoare la 15 februarie și să dureze un an, tranzacțiile pe bursele de gaze din Europa vor fi plafonate la 180 de euro pe megawatt-oră, în cazul în care acest nivel de preț este atins timp de trei zile lucrătoare, iar prețurile europene angro la gaze sunt, pentru aceeași perioadă de timp, cu 35 de euro mai mari decât prețul global al gazului natural lichefiat (GNL).
Instrumentul de politică complex – care este stabilit cu mult sub prețul de declanșare de 275 de euro propus inițial de Comisia Europeană și se aplică contractelor pe o lună, pe trei luni și pe un an – a fost aprobat de țările UE cu o majoritate calificată; Ungaria s-a opus, în timp ce Austria și Țările de Jos s-au abținut.
Această politică a fost concepută pentru a evita vârfurile de preț înregistrate în vară, când prețurile la principalul centru de tranzacționare din Europa, Dutch Title Transfer Facility (TTF) de la Amsterdam, au atins pentru scurt timp 345 euro pe MWh.
În prezent, aceste prețuri s-au redus considerabil, ajungând la 115 euro pe MWh, dar rămân de patru până la cinci ori mai mari decât media înregistrată înainte ca Rusia să invadeze Ucraina și să provoace haos în aprovizionarea cu gaze a Europei, ceea ce a creat o presiune asupra consumatorilor și întreprinderilor, în special în sectoarele mari consumatoare de energie, cum ar fi industria chimică, siderurgică și a sticlei.
Dacă va fi declanșat vreodată, plafonul s-ar aplica, în teorie, pentru cel puțin 20 de zile lucrătoare, relatează Politico.Într-un semn al cât de divizată rămâne încă discuția, un diplomat de rang înalt a declarat că măsura „nu este suficientă și este doar una de urgență temporară”, afirmând că prețurile angro la gaze sunt încă de patru ori mai mari decât în mod normal și ar fi necesară o reformă mai amplă a pieței. Ideea este că UE “nu-și permite” un preț de 180 de euro pe megawatt-oră.
Țările pro-plafonare a prețurilor – inclusiv Belgia, Italia, Spania și Grecia – au pus în prim-planul argumentelor lor necesitatea (atât materială, cât și politică) de a reduce facturile la energie pentru cetățeni și întreprinderi.
Chiar dacă va fi declanșat în cele din urmă, plafonul ar putea fi suspendat dacă se consideră că va determina creșterea cererii de gaze, reducerea importurilor de GNL, afectarea stabilității pieței, reducerea volumului de gaze tranzacționate la TTF sau îndepărtarea tranzacțiilor de gaze din Europa.
Timm Kehler, directorul general al grupului german din industria gazelor naturale Zukunft Gas, a calificat întreaga inițiativă drept o „iluzie politică”, care nu va „supraviețui verificării realității”. „Într-o economie de piață, prețurile sunt determinate de cerere și ofertă – și nu de decrete politice”, a subliniat el.
În urma valului de frig din Europa din luna decembrie, nivelurile de depozitare a gazelor naturale au scăzut de la aproape plin la 84%.
Este încă un nivel destul de confortabil pentru această perioadă a anului, dar modul în care plafonul de preț ar putea interacționa cu piața globală a gazelor în primăvara și vara viitoare, când țările europene se vor grăbi din nou să își umple instalațiile de depozitare, va fi o întrebare pentru miniștrii energiei atunci când se vor întâlni din nou în 2023: un an nou, dar aceeași criză energetică.
