Procentul a fost numit „ridicol”, „inutil” și „unul dintre cele mai nesemnificative criterii de referință din toate timpurile”.
În 2014, în urma anexării Crimeei de către Rusia, aliații NATO s-au întâlnit în Țara Galilor și au promis să cheltuiască cel puțin acest procent din PIB-ul lor pentru apărare până în 2024.
Doar șapte aliați au onorat angajamentul anul trecut, atunci când trupele lui Vladimir Putin au atacat întreaga Ucraină și au început să amenințe alte țări din regiune.Iar acum escaladează din nou, staționând arme nucleare tactice în statul său vecin vasal, Belarus.
Așadar, Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, vrea să facă din 2% „un prag și nu un plafon”.Dar se impune o întrebare: dacă 2% a fost o prostie ca plafon, de ce ar fi mai puțin prost drept prag? Ceea ce vrea NATO este “măiestria marțială”, subliniază Washington Post. Ceea ce ar obține unii dintre membrii săi ar fi doar mai multă birocrație militară, sau arme care nu funcționează cu echipamentele altor aliați.
În plus, de ce să alegem un procent din PIB? Ar trebui ca țările să concedieze soldați de fiecare dată când intră în recesiune? Grecia – care menține o armată relativ mare pentru că se teme de Turcia, membră NATO – a depășit uneori 2% doar pentru că economia sa s-a redus chiar mai repede decât bugetul militar.
De ce să nu se stabilească în schimb un criteriu de referință, să zicem, o sumă pe cap de locuitor? Acest lucru ar propulsa Luxemburgul, care are aproximativ 900 de soldați, de pe locul 29 pe un respectabil loc 8, deoarece este un loc bogat cu doar aproximativ 640 000 de persoane.
Oricum ar fi, este puțin probabil ca Marele Ducat – cunoscut mai degrabă pentru bancheri decât pentru războinici – să ne salveze de Putin. Apropo, un membru NATO – Islanda – nu are deloc armată. Cu toate acestea, linia directoare de 2% nu înseamnă o prostie.
Nu este un secret faptul că alianța transatlantică are puterea de a descuraja inamicii doar pentru că include singura superputere a Occidentului. Anul trecut, SUA au reprezentat 70% din cheltuielile militare combinate ale NATO (dar „doar” 54% din PIB-ul său).
Aliați precum Belgia și Portugalia au folosit de mult această dominație a SUA ca o scuză convenabilă pentru a se ascunde în spatele americanilor. Dar veriga slabă este cu siguranță Germania – pentru că, în calitate de a doua economie a NATO, ar putea face mult mai mult. În schimb, și-a definantat în mod sistematic armata încă de la Războiul Rece, chiar dacă a purtat o aventură nechibzuit de naivă cu Rusia.
Teoretic, invazia lui Putin i-a scos pe germani din iluziile lor pacifiste. Cancelarul Olaf Scholz a promulgat în 2022 un fond special de apărare în valoare de 100 de miliarde de euro, menit să completeze viitoarele bugete de apărare ale Germaniei.În practică, „nu a sosit niciun cent” din acest fond, potrivit comisarul parlamentar pentru armata germană, Eva Hoegl.
În acest context, procentul de 2% devine un instrument politic util. Menține presiunea asupra celor care au rămas în urmă și, în același timp, îi ajută pe miniștrii apărării în disputele interne cu miniștrii de finanțe atunci când se împarte plăcinta bugetară.
Și îi ajută pe legislatorii americani să demonstreze propriilor alegători că apărarea Europei încă merită și că cei de peste Atlantic își plătesc partea lor.