Roberto Saviano, scriitorul condamnat la moarte de Camorra

Roberto Saviano a “recidivat”. Autorul incendiarei carti „Gomorrah“, din cauza careia a trebuit sa duca o viata de fugar, a publicat un nou volum de eseuri.

“Frumusete si Infern” cuprinde eseuri despre oamenii minunati pe care i-a intalnit, plonjand apoi in politica, droguri, coruptie, curaj si pericol.

Adevarata fata a mafiei

La acest capitol s-a ocupat de scrierile jurnalistei ruse Anna Politkovskaia, asasinata de mafia rusa. Noul volum i-a determinat pe multi critici sa spuna ca tanarul scriitor italian nu vrea sa moara in patul lui. Cartea abia a fost publicata. Se va vedea ce-i va aduce, in afara de glorie. „Gomorrah“, publicata in 2008, i-a adus condamnarea la moarte din partea clanului mafiot Casalesi.

Intr-o industrie a filmului care a dat capodopere inspirate din viata adevarata a mafiotilor, ce a putut scrie Saviano astfel incat sa atraga asupra sa furia temutului clan? Cartea dezvaluie detalii din actiunile organizatiei mafiote Camorra, in special ale clanului din Casal di Principe, in suburbiile orasului Napoli, unde a crescut Saviano.
In carte, Saviano a dau frau liber sentimentelor, dezvaluind adevarata fata a Mafiei, cruda, fara urma de umanitate, nu ca cea romantata, din filmele de gen. Cartea s-a vandut in aproape doua milioane de exemplare si  a fost tradusa in 32 de limbi. Napolitanii, care se resemnasera in fata tentaculelor caracatitei, s-au trezit parca dintr-un cosmar si l-au sustinut pe Saviano cu simpatie.

Contraatacul Camorrei

Chiar mafioti angajati ai clanului au dovedit simpatie pentru tanarul jurnalist si l-au mai aprovizionat cu informatii. Dar, per total, clanul s-a simtit mai amenintat de Saviano, decat de carabinieri. De la inceputul anului 2008, Camorra lansase o serie de asasinate ca sa se stie cine e “nasul”, culminand cu uciderea a sase imigranti africani. Autoritatile au reactionat, desfasurand o mica armata in Casal di Principe. Insa 400 de politisti de elita si 500 de soldati n-au reusit sa opreasca asasinatele, in ciuda arestarii suspectilor. Au fost infiintate o multime de puncte de control, aproape toata populatia din suburbii trecand prin sita verificarilor. A urmat un val de arestari si de anchete, cele mai multe nefinalizate, dar jurnalistii au ramas tinta predilecta a razbunarii clanului, din cauza ca acestia reusisera sa aiba informatori chiar dintre membrii familiei. Ziarista Rosaria Capacchione, care “cartografiase” afacerile stufoase ale clanului, intrase sub protectia carabinierilor, dupa ce apartamentul ei a fost devastat, ca un prim semn ca e in colimatorul mafiei.

Pazit ca presedintii

De cand a scris cartea, Saviano a primit numeroase amenintari din partea clanului Casalesi. Ecranizarea romanului a castigat Marele Premiu la Festivalul de film de la Cannes si a reprezentat Italia la sectiunea film strain a premiilor Oscar. Saviano, insa, n-a putut gusta din placerile succesului sau. “La naiba! Vreau viata mea inapoi. Vreau casa mea. Vreau sa ma indragostesc. Vreau sa pot bea o bere in public, sa intru intr-o biblioteca, sa ma plimb, sa ma bucur de soare, de ploaie… Vreau sa o vad pe mama fara sa ma tem pentru ea sau sa-i citesc teama in privire. Am doar 28 de ani, ce mama dracului!”, rabufnise Saviano. In “razboiul” declansat, la inceput i s-a dat un singur bodyguard, apoi doi, trei, patru…sapte, apoi vesta antiglont, apoi doua masini blindate.

“In curand o sa am garda ca presedintii in teatrul de operatiuni armate!”, spunea Saviano. N-a vrut altceva decat sa zugraveasca o fresca a vietii traite sub imperiul fricii si faradelegii impuse de un clan mafiot, format din oameni ca toti oamenii, care n-ar trebui sa aiba drept de viata si de moarte asupra altor oameni. Si a reusit sa scrie un roman foarte viu, foarte real. Pe urma, a platit pretul talentului sau.

Carabinierii, in loc de mama si tata

Sapte carabinieri din trupele speciale i-au tinut loc de familie si prieteni, mereu pe drumuri, fara sa stie unde pune capul pe perna. Zilnic calatorea cate 200 de kilometri, iar viata sa devenise asemanatoare cu cea a personajului principal, in viata reala Francesco Schiavone, alias Sandokan, seful clanului Casalesi. Cu specificatia ca in 2008, Schiavone nu mai era pe drumuri, inconjurat de garda personala, ci dupa gratii. In timp ce mafiotul se „distra” la inchisoare, Saviano a devenit o persoana insuportabila, dupa cum recunstea singur: “Sunt suspicios tot timpul, uracios, irational, paranoic si cu tendinte clare de mania persecutiei. Ce sa fac? Sa car un psihiatru dupa mine, ca Nasul din filmul lui Harold Ramis? Uite, ca nici acum nu-mi vin in cap personaje obisnuite!” . Cel putin, isi pastrase simtul umorului.

Mafiotii moderni, ca in „Matrix”

In prezent, spunea Saviano intr-un interviu dat pe fuga, tinerii camoristi il iubesc  inca pe clasicul Scarface, dar isi aleg modelele din “Matrix“ si „Pulp Fiction“. Immolata Capone, una dintre cele mai puternice femei din Mafia, se imbraca in galben, ca Uma Thurman in “Kill Bill”. “Eu i-am aratat asa cum sunt, fara aureola pe care le-o dau marii actori sau eroii de film pe care si-i aleg ei drept modele”, spunea Saviano. “Camorra, care are mandria de a sta la originea tuturor organizatiilor mafiote, a otravit frumusetea incomparabila a tinutului napolitan. Nu poti sa nu iubesti acest loc si nu poti sa nu-l urasti. In ultimele patru decade, Camorra a ucis 4.000 de oameni, mai mult decat oricare sindicat al crimei!”.

In „umbra” letala a Vezuviului

Spectrul mortii parca pluteste deasupra tinutului. Poate si din cauza asta, napolitanii nu se pot desparti de carti de tarot, papusele, formule vrajitoresti, magia numerelor, cu care incearca sa ghiceasca viitorul. In umbra Vezuviului, orasul are un cult apocaliptic si o resemnare in fata mortii greu de infrant. De multe ori, pe zidurile cimitirelor apar tot felul de mesaje. Nimeni nu vrea sa creada ca ar putea fi vorba de oameni in carne si oase, preferand sa considere ca e vorba de spirite.  Saviano a luat decizia sa scrie „Gomorrah“  dupa ce o adolescenta de 14 ani, Annalisa Durante, a fost ucisa intr-un schimb de focuri intre doua factiuni ale Camorrei. La funeralii, viitorul i s-a relevat lui Saviano privind la colegele Annalisei, imbracate in negru.  Unele fete aveau sa creasca si sa se marite cu mafioti, aveau sa nasca viitori mafioti, altele aveau sa nasca viitori politisti, alte fetite aveau sa devina mirese… Lantul nu avea sa se rupa! Intotdeauna un telefon mobil, bagat intr-un sicriu – ca in cazul Annalisei – va suna fara sa raspunda nimeni! “Atunci mi-am dat seama ca nivelul de intelegere si de resemnare nu poate trece peste uciderea unor copii a caror singura vina este ca s-au nascut in Napoli. Trebuie facut ceva!”.

Mafiotii din distributie

In filmul “Gomorrah”, regizat de Matteo Garrone, au fost distribuiti, pentru a pastra realismul din romanul lui Saviano, tineri autentici din suburbiile orasului Napoli. De la lansarea filmului, trei dintre ei au si fost arestati pentru legaturi cu Mafia. Giovanni Venosa, cel care a jucat rolul unui cap mafiot in film, a fost arestat in iulie pentru banuiala ca ar fi un cap mafiot si in realitate. Bernardino Terracciano, care a jucat rolul Unchiului Bernardino, a fost arestat pentru suspiciune de extorcare de bani sub forma de taxa de protectie. Al treilea “actor” cu probleme fusese ridicat de regizorul Garrone chiar de pe strazi, pentru ca avea fizionomia potrivita unuia insarcinat cu lichidarea persoanelor indezirabile. Nu avea cine stie ce rol. Dadea buzna intr-o cafenea si deschidea focul cu un automat. In viata reala, acesta pare cel mai nevinovat, fiind anchetat  “doar” pentru trafic de droguri.

Autenticitatea i-a suparat pe mafioti

Matteo Garrone a vrut sa abordeze naratiunea din perspectiva unui documentar de razboi, cu oameni autentici, fara sa se simta “mana regizorului”.  “Este o experienta unica pentru toata lumea”, declara Garrone. Unul dintre protagonisti, in viata reala vanzator de fructe, mafiot aspirant in film, a iesit pentru prima data din Napoli, direct la Cannes. Toti marii actori prezenti la festival au recunoscut ca nicio arta nu poate imita pe deplin un “original”. Latura autenticitatii le-a placut cel mai mult napolitanilor. Mai ales ca Garrone a optat sa se vorbeasca in film dialectul napolitan, fiind nevoit sa subtitreze pentru italienii de “rand”. Oamenii de pe strada se duceau la Garrone si il abordau direct, spunandu-i ce nu e bine in scena la care lucra. Garrone a tinut cont de toate sfaturile.

Tocmai autenticitatea a suparat, insa, clanul Casalesi. Prima data, cand Al Pacino a jucat un rol de nas din clan in “Scarface”, in 1983, au fost mandri de interpretare. Walter Schiavone, unul din capii mafiei de atunci, si-a construit o vila dupa modelul celei in care eroul interpretat de Al Pacino era ucis de rivali. Si aceasta vila, acum goala, apare in filmul lui Garrone.

Omerta a fost reinstaurata

Si totusi, cum a permis Camorra ca filmul sa fie realizat chiar in fieful ei, in Casal di Principe? De fapt, nu avut de ales – toti locuitorii au fost actori, regizori si scenografi. Inclusiv membri ai clanului. Camorra nu-i putea ucide pe toti, dar pe Saviano nu-l iarta! Dupa lansarea filmului, Casal di Principe a fost invadat de reporteri. Oamenii vorbeau cu placere despre film. Despre realitate, insa, doar pe soptite. Daca aveau chef. Altminteri, nepoftitii aveau parte de o privire scurta si de un cuvant suierat: “Dispari!” Masini cu geamuri fumurii se plimbau incet prin fata cafenelelor, hotelurilor si teraselor. Erau membrii Camorrei. Voiau  sa vada cine se da in stamba. Cartea a fost scrisa, filmul a fost turnat si basta! Omerta trebuie reinstaurata!

[youtube]QmwUVwsAEGE[/youtube]

[youtube]IHpf_Xv5hYk[/youtube]