Ames i-a costat pe sovietici 4,6 milioane de dolari. La finalul “carierei”, a dat kaghebistilor lista cu toti agentii americani care operau pe teritoriul rusilor.
Sef al serviciului de analiza din cadrul departamentului de contraspionaj al CIA, Ames a dat KGB-ului informatii care au periclitat peste 100 de operatiuni CIA si au dus la executia a zece surse sovietice.
“Cartita” sovietica executata
Printre acestea era si generalul Dmitri Poliakov. Acesta fusese prima data tradat de Robert Phillip Hanssen, de la contraspionajul FBI, care a spionat pentru rusi, atat pentru GRU, cat si pentru KGB, apoi pentru SVR, timp de 22 de ani, fiind prins abia in 2001. Acesta l-a descoperit pe Poliakov in 1981, sub numele de cod TOPHAT. Generalul era unul dintre cei mai renumiti ofiteri din cadrul spionajului rus. De-aia rusilor nu le-a venit sa creada ca e tradator pana in 1985, cand si Ames l-a numit “cartita”. Generalul Dmitri Poliakov a fost executat in 1988.
Mentalitatea “fuck you all”
Bun baiat Aldrich Ames! I-a innebunit pe psihologii serviciilor secrete! Nu tradase pentru vreo ideologie apropiata de cea a rusilor, ci pur si simplu pentru ca se considera prea destept pentru colegii lui si pentru omologii rusi. Mentalitatea “fuck you all” i-a adus inchisoare pe viata, dupa ce avocatul sau s-a straduit sa-l scoata tacanit de bautura, pentru ca altfel ar fi fost condamnat la moarte. Chestia cu desteptaciunea a “prins” si la Hanssen. Acesta, la un moment dat, le tinea si predici colegilor cum sa prinda o “cartita”, ghidandu-se dupa modul in care actiona el. Si fraierii luau notite, dar nu-l prindeau! In 1981, sotia lui Hanssen, Bonnie, l-a prins cand redacta un raport catre rusi si l-a convins sa se confeseze… preotului. Erau romano-catolici ferventi si faceau parte din Opus Dei, organizatia laica recunoscuta ca sprijin al Vaticanului. Preotul l-a certat, i-a spus sa nu mai faca asa ceva si ca pedeapsa i-a cerut sa doneze cei 30.000 de dolari primiti de la sovietici unei organizatii de caritate.
Norocul “cartitei”
In 1987, lui Hanssen i s-a cerut sa faca o analiza asupra modurilor de operare a racolatorilor rusi, in speranta ca vor prinde “cartita” din FBI. Norocul lui Hanssen, ca trebuia doar sa se uite in oglinda pentru a descoperi tradatorul. Chiar a facut un “profil” cartitei si a dat destule date care i se potriveau si lui. Cum nimeni nu se gandea la el, s-a numit singur intr-o sedinta si ce-au mai ras cu totii! Cateva luni mai tarziu, un subaltern a raportat ca Hanssen i-a cotrobait prin computer, fara acordul lui. S-a disculpat in fata sefilor “marturisind” ca l-a considerat “cartita”. In 1990, cumnatul sau, ofiter FBI, a raportat sefilor banuiala sa ca Hanssen e agent dublu. Nicio masura, nici atunci. S-a considerat ca Hanssen intinde curse chiar si rudelor in cautarea cartitei. Hanssen a avut noroc cu Ames, prins in 1994, care a recunoscut ca dezvaluise identitatea unor cartite sovietice, aceleasi pe care le tradase si Hanssen.
“Omul fara fata”
Chiar si pentru rusi, Hanssen era “omul fara fata”, pentru ca avusese grija ca omul de legatura sa nu-I cunoasca. Dupa colapsul Uniunii Sovietice, in 1991, Hanssen si-a jucat rolul vietii sale! S-a dus in persoana la ambasada Federatiei Ruse si a cerut un ofiter GRU, caruia i-a dat numele sau de cod, “Ramon Garcia”, de pe vremea cand lucra pentru GRU. Mai mult, i-a spus si ca e fost ofiter FBI. Dar acesta nu stia despre ce este vorba si toata tarasenia s-a terminat cand oficialii rusi le-au batut obrazul omologilor americani, acuzandu-I ca vor sa le bage o cartita inca de la inceputul “mandatului”. Desi l-au descris cum arata, americanii tot nu l-au prins. Pana la urma, s-a intors la KGB, care l-a repartizat la noul SVR.
FBI i-a cumparat identitatea
Dupa ce au banuit, anchetat si mutat disciplinar o serie de agenti in cautarea cartitei, FBI s-a decis sa-i cumpere identitatea. In acest scop, a fost contactat un om de afaceri rus, fost ofiter KGB, care, pentru 7 milioane de dolari, a dat FBI corespondenta dintre cartita si agenti GRU, KGB si SVR, precum si o inregistrare a vocii lui “Ramon Garcia”. Cu toate acestea, a fost greu de identificat. Ceea ce a atras atentia a fost o expresie folosita de Hanssen prin sedinte: “pisaciosii de japonezi”! Abia dupa identificarea expresiei i-au recunoscut vocea. De aici, totul a fost cu atat mai simplu cu cat Hanssen nu credea ca “idiotii”, colegii lui, il vor prinde vreodata. O banuiala a avut, cand a fost promovat ca “do-nothing job”, de unde avusese acces la informatii clasificate. A fost arestat in 2001si a fost condamnat la inchisoare pe viata.
