Sistemul bancar te nenoroceste prin rotatie, pentru ca asa functioneaza. Bancherii nu creeaza locuri de munca pentru populatie. Doar ii ia banii.
„Cumpara acum, plateste mai tarziu” este sloganul bunastarii bancherilor, dar si al nenorocirii populatiei.
Matematica frauduloasa a indatorarii
Subventiile, stimulentele financiare, credite, „facilitatile” oferite de banci si dorinta oamenilor de a avea o viata mai buna acum, nu cand vor strange banii necesari fac sa mearga mecanismul bancar ca uns, dar niciodata in folosul contribuabililor.
Un documentar american arata cum te ademenesc bancile sa faci datorii peste datorii si unde se termina aparenta bunastare. Caci, in realitate, majoritatea bunurilor cu care se falesc cei mai multi sau doar cele de necesitate de bun simt sunt achizitionate prin imprumuturi de la banci. In prezent, asistam la state indatorate cu totul unor mecanisme financiare. Documentarul incearca sa faca oamenii sa constientizeze care este natura banilor si cum matematica frauduloasa din spatele sistemului financiar ne transforma in vesnici sclavi ai datoriei.
Modelul crahului din 1929
Mai marii lumii ne ameninta cu repetarea crizei financiare din 1929. Au dreptate. Ei stiu ca e inevitabil, din cauza ciclicitatii crahurilor bancare. La finele lui octombrie 1929, lumea era luata prin suprindere de stiri cu milionari care se aruncau de la ferestrele zgarie-norilor din Manhattan.
Sinuciderile celor care isi vedeau pierdute in cateva ore averile stranse cu truda in ani de zile erau doar preambulul unei perioade indelungate de recesiune care avea sa infometeze America si sa bulverseze economiile tarilor industrializate de pe glob. Marele Crah din 1929 a ramas in manualele de economie drept cea mai mare prabusire inregistrata vreodata. Multi analisti contemporani sustin ca dezastrul ar putea fi depasit de criza declansata de creditele subprime din America zilelor noastre.
Era consumului se termina brusc
In 1919, Statele Unite iesisera victorioase din Primul Razboi Mondial. Marea Britanie si aliatele sale europene erau epuizate financiar dupa razboi. Prin contrast, economia SUA era infloritoare si intreaga lume se plia si se adapta dupa aceasta. Creditele usor de obtinut si productia de masa au transformat anii 1920 intr-o era a consumului de o amploare nemaivazuta pana atunci. Bursa a crescut si investitorii s-au inmultit, imprumutand bani pentru a profita de expansiune. In 1928, piata a crescut cu 50% in doar 12 luni. Dar dupa aceea s-a produs dezastrul. Brusc, asa cum vine orice dezastru. In octombrie 1929, actiunile de la Bursa newyorkeza au scazut cu o treime. Investitorii au pierdut peste 25 de milioane de dolari. Mai apoi, trei mii de banci au dat faliment, scufundand economiile oamenilor odata cu ele. Crahul a fost urmat de o criza mondiala devastatoare care a durat pana la al Doilea Razboi Mondial. Actiunile nu au revenit la valoarea de dinainte de crah pana in 1954.
[youtube]5TppWRpMun8[/youtube]
Banii ca Datorie
Vezi mai multe video din blog
) Tare clpuil. Am avut ocazia sa fac cumparaturi in aproape tot continentul nostru. Am fost de-a dreptul bulversat (venind din Tara Unde Vanzatorii-s Sefi) cu cata amabilitate am fost servit, sfatuit, indrumat, unele si-au petrecut cate o jumatate de ora sa-mi gaseasca marimea cautata si preferintele parfumul cautat (sunt printre putinii barbati carora le place sa faca cumparaturi si ma completez bine cu iubita mea care intra, ia marfa, plateste si iese ) ), de la frumoasele olandeze cu zambete calde si binevoitoare, la nemtoaicele cu zambet profesional si foarte expeditive nu se prea lungeau in povesti, de la frantuzoaicele putin absente dar serviabile si tot zambitoare, bien sur, pana la italiencele cu zambet larg, totusi, distant. Am incercat sa trag o concluzie asupra diferentelor de comportament dintre ale noastre si ale lor pornind de la diferenta de salariu. Apoi am incercat sa motivez cum ca la noi nu se preda dictonul Respecta, sa fii respectat . Cred ca undeva pe la mijloc putem gasi adevaratul motiv si anume la nivelul cultural al angajatorului, la patronii, managerii nostri, care-si angajeaza personalul, il instruieste il invata ) si-l plateste =)) pe cel ce-l reprezinta, practic, in fata clientelei.Ca incheiere, un prieten mi-a povestit ca in Japonia, in fiecare dimineata, patronii restaurantelor, magazinelor, exerseaza cu angajatii salutul si zambetul adresat clientelei hm, sa cred, oare? Nu stiu, inca n-am ajuns acolo.