În timp ce comerțul transfrontalier cu multe bunuri și servicii tradiționale s-a stabilizat în ultimul deceniu, comerțul cu date, servicii digitale și proprietate intelectuală este în plină expansiune.
Pare o veste bună – este esențial ca ideile și datele să circule dincolo de frontiere. Dar prezintă, de asemenea, atât provocări vechi, cât și noi.
În prima categorie intră întrebarea dacă comerțul digital se transformă într-o cursă a companiilor multinaționale de a muta serviciile și datele în zone cu forță de muncă mai ieftină și cu mai puține măsuri de protecție a vieții private.
Iar în cea de-a doua categorie, factorii de decizie politică, liderii sindicali și întreprinderile trebuie să analizeze modul în care acest comerț intangibil este diferit de comerțul cu bunuri și servicii tradiționale și ce înseamnă acest lucru pentru economie la nivel global și local.
În practică, informația are tendința de a fi monopolizată, subliniază Financial Times. Efectul de rețea – în care mai mult generează și mai mult – a creat superstaruri în domenii bogate în date, cum ar fi Big Tech și Big Pharma.
Aceste companii uriașe tind să creeze lanțuri de aprovizionare mult mai liniare, deoarece este atât eficient, cât și rentabil. Potrivit raportului McKinsey Global Institute(MGI), concentrarea comerțului este cea mai pronunțată în lanțurile valorice globale bazate pe cunoaștere și pe bunuri intangibile.
Guvernele abordează noi moduri de a gândi impactul tranzacțiilor care reprezintă o mare parte a fluxurilor comerciale digitale. În alte domenii, cum ar fi semiconductorii, se depun eforturi pentru a crește producția regională, ceea ce va permite unui număr mai mare de companii și țări să intre în ecosistemul de aprovizionare al sectorului. Însă în domenii precum cel al produselor farmaceutice, s-au înregistrat foarte puține progrese în ceea ce privește diversificarea fluxurilor.
Multinaționalele controlează cea mai mare parte a comerțului digital și, la fel ca în cazul echivalentului tradițional, acestea au un stimulent pentru a muta munca și datele acolo unde le este cel mai convenabil și profitabil.
Aceste preocupări sunt exacerbate și mai mult de faptul că, deși munca de acasă a fost un avantaj pentru mulți angajați din țările bogate, a arătat, de asemenea, măsura în care munca de cunoaștere a gulerelor albe poate fi efectuată de oriunde – și, prin urmare, potențial externalizată.
Vor reflecta fluxurile comerciale digitale unele dintre aspectele problematice ale comerțului tradițional? Sau vor crea noi dinamici geografice?
O parte depinde de gradul de decuplare tehnologică dintre SUA și China. Depinde, de asemenea, de cât de conectate sunt fluxurile digitale cu lumea materială.
Internetul obiectelor sporește în mod dramatic fluxul de date în cadrul întreprinderilor și între întreprinderi, reflectând boom-ul datelor de consum care a urmat lansării iPhone în 2007. „Comerțul digital nu este despărțit de comerțul tradițional”, spune Olivia White, director al MGI, „dar nu este încă clar care sunt exact săgețile întâmplătoare dintre cele două”.
Avem nevoie de metode mai bune de măsurare a fluxurilor de cunoștințe. Acesta a fost subiectul unei reuniuni anuale recente a FMI. Fluxurile de informații sunt mult mai opace decât cele de bunuri tradiționale.Îngreunează contabilizarea, impozitarea și reglementarea lor, dar și înțelegerea deplină a efectelor asupra piețelor, lucrătorilor și productivității.
Informația trebuie să circule liber, dar nu trebuie să devină încă o arenă în care câștigurile obținute de capital le depășesc pe cele ale muncii.
