S-au confruntat cu moartea, s-au întors acasă traumatizați, dar au supraviețuit datorită unei frății de arme neclintită și nu vor să regrete experiența trăită.
Foști soldați sau încă activi, un german, un francez, un spaniol, un australian și un american au povestit pentru AFP amintirile despre acest angajament lung și violent, din care nimeni nu s-a întors complet nevătămat.
Stres post-traumatic
La mii de kilometri de Asia Centrală, în micul sat german Quentel, Andreas Bräutigam, în vârstă de 58 de ani, își petrece zilele îngrijindu-și caii. Dar fostul sergent nu și-a uitat niciodată misiunile în Bundeswehr: două în Iugoslavia, patru în Kosovo, precum și o rotație de opt luni în Afganistan, în 2003-2004, cea mai dificilă.
Staționat pe aeroportul din Kabul cu trupele NATO, a fost aproape de moarte după ce a fost împușcat și înjunghiat de trupele talibane. El descrie pericolele mortale cu care s-a confruntat: bombe, mine, ambuscade, atacuri sinucigașe. Cea mai vie amintire: prăbușirea unui elicopter german la periferia Kabulului în decembrie 2002. Șapte camarazi au fost uciși.
La pensionare anticipată din acest an, Bräutigam suferă de tulburare de stres post-traumatic (PTSD) și trebuie să ia somnifere pentru a dormi. Noaptea e cel mai rău: “Revin scene de luptă în misiuni, care sunt atât de reale încât uneori nici nu știu unde sunt când mă trezesc”. Compania cailor săi îl ajută atunci când este „agitat, nervos sau agresiv”.
O chestiune de politică
Locotenent-colonelul francez Jean Michelin are puțin timp să se gândească la frontul afgan: ofițerul de infanterie se pregătește să plece cu regimentul său în Sahel, unde forțele franceze desfășoară o vastă operațiune anti-jihadistă de opt ani.
În 2012, pe atunci tânăr căpitan, a fost trimis în estul Afganistanului. O experiență relatată în cartea „Jonquille” ( Gallimard, 2017), unde își evocă viața de zi cu zi și cea a oamenilor săi din provincia Kapisa, devastată de lupte. Patru dintre ei vor pieri într-un atentat sinucigaș, împreună cu doi interpreți afgani.
“Nu am pus niciodată întrebarea meritelor prezenței mele acolo, pentru că aveam oameni de comandat. “De ce suntem trimiși în Afganistan?” nu este o întrebare militară, este o chestiune de politică”, spune colonelul.
Frăția
Caporalul spaniol Gonzalo Seguel a executat două misiuni în Afganistan în 2006 și 2007. La acea vreme avea 21 de ani și devenise tată. Violența a fost o parte integrantă a experienței sale. „Din păcate, vezi situații pe care nici nu vrei să le amintești. A fost foarte greu pentru toți”, mărturisește el, evocând „amintiri dureroase” pe care preferă să nu le spună.
Gonzalo a pierdut trei tovarăși: un parașutist, ucis în 2006 și alți doi în 2007, când vehiculul lor a fost lovit de un proiectil antitanc. Dar aceste tragedii au contribuit la legătura de prietenie cu frații săi de arme, care “durează chiar și astăzi”.
„Cele mai bune amintiri sunt cu siguranță cele ale vieții alături de tovarășii mei, sentimentul de frăție. Am avut experiențe care m-au ajutat foarte mult să învăț ca soldat și ca persoană. Privind în urmă, nu aș schimba nimic din ceea ce s-a întâmplat sau ceea ce am văzut”.
Există și alte amintiri: australianul James Hintz, sniper, a fost trimis în teatrul afgan timp de șapte luni în 2008, după misiuni în Irak și Timorul de Est – unde a fost rănit. Nu regretă perioada petrecută în Afganistan și consideră că “jertfa băieților” ar trebui să le dea de gândit politicienilor.
“E timpul să ne întoarcem acasă”
Retragerea trupelor americane din Afganistan este prevăzută la sfârșitul acestei luni. Decizie salutată de Marc Silvestri, în vârstă de 43 de ani, trimis pe frontul afgan în 2008-2009, la doi ani după ce a intrat în rândurile armatei SUA.
Curajul său în timpul unei lupte neîntrerupte de cinci ore i-a adus decorația Steaua de Bronz. Nu se consideră erou. „Cred sincer că este timpul să ne întoarcem acasă. Am investit mulți bani și timp pentru a instrui armata afgană să se apere singură”, judecă fostul soldat devenit director al unui serviciu de ajutor pentru veterani din Irak și Afganistan.
„Mulți dintre băieții cu care am mers pe front s-au întors cu mari probleme. Unii dintre ei s-au sinucis”, spune el.
„Războiul provoacă lucruri întunecate, ne distruge pe toți. O bucată din fiecare dintre noi va rămâne în Afganistan pentru totdeauna”.