Urșii au invadat jumătate din suprafața țării. Cercetătorii români cer reducerea animalelor sălbatice

Din cauza politicilor absurde de conservare a speciei, în doar 10 ani, suprafața ocupată de urși în țara noastră s-a dublat, ajungând la peste 110.000 de km pătrați. Numărul acestora este de 4 ori mai mare decât nivelul de suportabilitate al habitatului, România ocupând, de altfel, primul loc în UE și al doilea în Europa, după Federația Rusă. Cercetătorii români au spus clar că trebuie redusă populația de urși, însă ministrul Mediului, controversată Diana Buzoianu, o ține ”langa” cu gardurile electrice.

Din conferința de prezentare a rezultatelor finale ale proiectului „Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, organizată la Universitatea Transilvania din Brașov, ministrul Mediului, Diana Buzoianu, nu pare să fi înțeles mare lucru.

În timp ce oamenii de știință care au realizat acest studiu amplu au transmis în toate felurile posibile că trebuie redusă populația de urși, care s-a înmulțit necontrolat, concluzia ministerului a fost că siguranța cetățenilor și conservarea biodiversității nu se exclud, extrăgând, convenabil, doar măsura instalării de garduri electrice. Ramon Jurj, cercetător științific la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură (INCDS), a atras atenția că, în perioada 2017-2022, s-a trecut la un management conservativ bazat pe protecție ridicată, fapt care a dat peste cap tot ceea ce înseamnă echilibru între specie și interesul societății, ajungându-se la peste 12.000 de exemplare de urși.

”Distribuția speciei a crescut de la 60.000 de km pătrați la 110.000 de km pătrați, deci aproape s-a dublat în ultimii 10 ani. Și atunci noi, ca stat, trebuie să ne asumăm unde vrem să ajungem cu specia, la 200.000 km pătrați sau la 240.000 km pătrați, cât avem suprafața totală a țării, sau vrem să rămânem la 110.000 sau scădem înapoi la 60.000 de km pătrați. Acest fapt se face doar prin asumare și prin măsuri concrete”, a afirmat cercetătorul Ramon Jurj.

Românii uciși de urși, pagube colaterale

România, la numărul de urși, se află pe locul 1 în UE și pe locul 2 în Europa, după Rusia. De la apariția Ordonanței 81/2021, au fost raportate 2.765 de dosare de intervenție, din care 2.153 de alungări, 232 de relocări, 42 de cazuri de eutanasiere și 172 împușcare și 165 de alte intervenții. În ultimii 3 ani de zile au fost înregistrate 5.216 dosare de pagube făcute de urși, în care au fost ucise peste 6.000 de ovine, 2.600 bovine, 430 suine, 3.600 păsări și peste 2.900 familii de albine.

”Ceea ce nu avem noi la ora actuală este legislația pentru atacurile și conflictele directe om-urs. Nu avem o monitorizare legală, astfel încât să știm că în anumite perioade sau în anumite zone au fost atacuri. Tot ceea ce știm noi, ca institut, știm din alte surse sau din presă. Avem o situație destul de urâtă din punctul acesta de vedere și considerăm că trebuie să se îmbunătățească legislația, să avem un registru al incidentelor, ca să știm exact atunci când statul vrea să aibă o evidență la cea ce se întâmplă în conflictul om-urs. Am observat că, la nivel legislativ, când statul vine să justifice un act normativ, tot timpul are impedimentul acesta, că nu are o informație concretă, oficială, ca să spună câți oameni au fost uciși, câți oameni au fost răniți de către urs”, a mai precizat cercetătorul științific Ramon Jurj.

Ursul brun este prezent pe 49% din suprafața țării

Permanent sau temporar, urșii și-au făcut apariția pe 49% din suprafața țării. Cercetătorii au împărțit această suprafață în 4 zone, din care cea de conservare a speciei, de 6,4%, este singura cu condiții foarte bune de habitat și de a menține specia, din siturile Natura 2000 și parcurile naționale. În zona de management durabil al speciei , de 33,9%, trebuie realizat un echilibrul natural dintre efectivele reale de urs brun și capacitatea de suport a habitatelor, ceea ce înseamnă extragerea exemplarelor în exces. În zonele de risc și cele marginale, care pot deveni de risc, singura soluție este intervenția prin anihilarea animalelor sălbatice, dat fiind că relocarea, așa cum au și demonstrat cercetătorii români, nu funcționează.