Mai mult de o duzină de voluntari se adună pe un deal care coboară spre golful Madam Martha din Burgazada, una dintre cele nouă insule mici împrăștiate pe țărmurile sudice ale Istanbulului. Se pregătesc să curețe pungile și sticlele de plastic, cutiile de bere și mucurile de țigară care poluează plaja altfel fermecătoare. Este un semn al furiei publice în creștere din cauza poluării cu deșeuri în Turcia – agravată de noul rol al țării ca depozit de gunoi din Europa.
Decizia Chinei de a interzice majoritatea importurilor de deșeuri în urmă cu doi ani a provocat haos în acest sector al comerțului global – ea a fost responsabilă de preluarea a 45% din deșeurile din plastic din lume începând cu 1992. Inițial, multe din gunoaiele care se îndreptau către China au ajuns în sud-est Asia, dar majoritatea acestor țări își închid rapid granițele. Aceasta a făcut din Turcia destinația preferată pentru exportatorii europeni de deșeuri; anul trecut, țara a preluat 11,4 milioane de tone din țările UE, de trei ori mai mult decât în 2004, potrivit unui raport Eurostat, citat de politico.eu. „Nu știm nici măcar ce procent din deșeurile importate sunt de fapt reciclate, incinerate sau depozitate în gropile de gunoi”, a spus Nihan Temiz Ataș, directorul proiectului de materiale plastice la Greenpeace Mediterranean. Istanbulul este supus unei presiuni politice din ce în ce mai mari să acționeze. Ministrul mediului, Murat Kurum, a declarat luna trecută că guvernul intenționează să introducă legislație pentru „prevenirea importului de cantități mari de deșeuri”.
Dependența de plastic
Potopul de gunoi creează evidente probleme de mediu, dar aduce și oportunități pentru industria turcă de plastic. Turcia a importat anul trecut aproximativ 600.000 de tone de deșeuri din plastic – o resursă crucială. „Țara noastră are o dependență de 85% de materii prime din plastic importate”, a declarat Habibe Tosun, inginer de mediu la PAGÇEV, entitatea de reciclare a Fundației Turce a Industriei Plastice. Motivul pentru care industria este atât de primitoare în ceea ce privește deșeurile din exterior este că Turcia are performanțe slabe în propria reciclare. Într-un raport OECD din 2020 , Turcia s-a clasat ca fiind cea mai slabă dintre țările membre în ceea ce privește rata generală de recuperare a deșeurilor. Potrivit instituției de statistică din Turcia, puțin peste 12% din deșeurile municipale au fost recuperate în 2018 – și nu este clar ce procent din acestea au fost de fapt reciclate în loc să fie arse pentru recuperarea energiei.
Acest lucru nu este suficient pentru a menține companiile de reciclare pe linia de plutire. Reprezentanții industriei, inclusiv Tosun, susțin că importurile de deșeuri ar trebui să continue de dragul producătorilor de materiale plastice până când reciclatorii locali se vor putea descurca mai bine cu gunoiul propriu al Turciei. Volumul masiv de deșeuri importate este, de asemenea, în contradicție cu campania Zero Waste, lansată în 2017 sub patronajul primei doamne a țării, Emine Erdoğan. Programul anunțat de ministrul mediului la 31 august își propune, de asemenea, să reducă cantitatea de deșeuri importate la doar 50% din cea utilizată de sectorul turc de recuperare. WWF Turcia a declarat că în jur de 1,1 milioane de tone de deșeuri se scurg în solul și în apa țării în fiecare an.
A intrecut colonia Romania?