Când Paul Levesque, mai cunoscut sub numele de Triple H, a pășit joi prin Casa Albă în stilul uneia dintre intrările sale la WrestleMania, nu a fost vorba doar de o simplă ședință foto.
El a fost acolo pentru a anunța revenirea Testului Prezidențial de Fitness – un program cândva emblematic care măsura performanța fizică a școlarilor americani prin tracțiuni, abdomene și o alergare cronometrată pe o milă.
Testul, care folosea repere obiective de excelență, a fost eliminat treptat în 2012, notează UnHerd. Criticii au susținut că umilea elevii mai puțin atletici și împingea școlile către standarde mai subiective. Revenirea sa ar putea aborda criza obezității infantile din SUA.
Însă faptul că Triple H, care conduce o companie investigată de mai multe ori pentru probleme legate de sănătate și siguranță, este pus în fruntea acestui demers reprezintă încă un semnal că administrația pune mai mult preț pe spectacol decât pe substanță.
Trump a stăpânit strategia promotorului de wrestling că televiziunea nu doar difuzează realitatea, ci o și creează, transformând fiecare apariție într-o filmare în care publicul nu poate spune ce este autentic.
Tinerii formează publicul de bază al WWE și UFC. Aleg din ce în ce mai mult între instituții și personalități alternative care le respectă interesele, cum ar fi Joe Rogan, Sam Hyde și Nelk Boys.
Triple H pricepe foarte bine această dinamică. De aceea poate fi, în același timp, imaginea programelor de fitness pentru copii și întruchiparea tuturor problemelor legate de atletismul modern.
Paralelele cu Dana White – CEO al UFC – sunt revelatoare. Ambii bărbați și-au transformat afacerile din forme marginale de divertisment în repere culturale ale mișcării MAGA, printr-o combinație de loialitate personală față de Trump și o înțelegere profundă a așteptărilor fanilor lor.
Când Trump a apărut la UFC 309, însoțit de Robert F. Kennedy Jr. și Elon Musk, iar Jon Jones a făcut „dansul lui Trump” după victorie, momentul a părut o încoronare.
WWE oferă ceva complementar: o politică explicit teatralizată, în care genul de performanță agresivă perfecționată de Trump devine esențial. În timp ce UFC propune violență autentică, WWE livrează scenarii regizate care modelează realitatea printr-o narațiune violentă.
În America lui Trump, contradicția nu este un defect, ci o caracteristică esențială. Amestecul dintre WWE și politica MAGA nu mai pare discordant, pentru că politica însăși a devenit spectacol. În societatea spectacolului, credibilitatea este opțională.