Ar trebui să fie o surpriză faptul că adolescenții nu sunt pe aceeași lungime de undă cu Greta Thunberg?
Potrivit unui sondaj realizat de Survation, 31% dintre britanicii cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani sunt de acord cu afirmația „schimbările climatice și efectele lor sunt exagerate în mod intenționat”.
Nici nu e de mirare. Tinerii s-au săturat de retorica aruncată zilnic în fața lor, cum ar fi „lumea este în flăcări” (Greta Thunberg) sau „vor fi măcelăriți, uciși și înfometați șase miliarde de oameni” (Rogar Hallam, co-fondator al Extinction Rebellion) sau „avem cinci ani pentru a salva planeta” (World Wildlife Fund).
Activiștii pentru climă au viziuni apocaliptice pentru a-și promova cauza. Dar această retorică sună ca o tobă plină de minciuni nerușinate. Adolescenții nu le cred, gândesc cu mintea lor și nu au nevoie de îndrumările “salvatorilor planetei”. Știu că aceștia sunt susținuți de politicieni și fac jocul unor guverne care vor să distrugă siguranța energetică a generațiilor viitoare.
Politicile climatice sunt ineficiente și defectuoase. Tehnologia energiei curate nu funcționează. Sursele de energie solară și eoliană sunt intermitente. Tranziția verde înseamnă costuri și impozite uriașe. Cum să fie tinerii de acord cu toate aceste poveri?
Spre deosebire de oamenii de știință, activiștii încearcă să-și canalizeze publicul spre ceva ce nu se întâmplă. Adolescenții de astăzi văd că apocalipsele prezise sunt baloane de săpun.
Era inevitabil să se ajungă aici, minciuna are picioare scurte. Nebunia nu se potrivește cu realitatea. Cum și-au închipuit alde Thunberg și adepții că isteria climatică va continua să prindă în rândul generațiilor tinere, de vreme ce însăși activiștii climatici au o gândire sclerozată?
Această “gândire” se rezumă la „corectitudinea politică”, șabloane, lipsă de viziune și soluții concrete pentru marile probleme cu care se confruntă societatea și economia globală.
Tinerii sunt pragmatici, nu naivi: în momentul în care își dau seama că ecologiștii încălzesc aceeași ciorbă – și nu le reprezintă interesele – îi rejectează la modul categoric.
„Consensul climatic” nu are nimic de-a face cu activitatea științifică, e o narațiune searbădă. Adunătura de prevestitori ai apocalipselor climatice va rămâne fără susținători, coborând, așa cum merită, într-o pagină de subsol a istoriei contemporane.