Sicilia, lovită de secetă, aruncă apa de ploaie în mare

Rosario Cognata, un tânăr cultivatoar de lămâi din Sicilia, este revoltat: fructele sale se ofilesc din cauza secetei, în timp ce apa de ploaie este deversată în mare la doar câțiva kilometri de terenul său.

Barajul Trinita, construit în 1959 în municipalitatea Castelvetrano din vestul insulei, nu a fost testat de autorități și, prin urmare, nu a primit niciodată aprobarea oficială.

Astfel, de îndată ce rezervorul se umple cu precipitațiile de iarnă, autoritățile deschid larg porțile și apa curge într-un canal care se termină în Mediterana.

Conductele conectate la baraj alimentau rețelele de irigații ale fermierilor locali, care, în schimb, trebuiau să-și închidă fântânile, releatează AFP. Dar infrastructura a fost neglijată. Conductele sunt acum dărăpănate, iar apa nu mai curge. Puși la zid, unii fermieri sapă fântâni… ilegal.

„Nu i-a interesat niciodată”

Pentru Cognata, acest caz ilustrează până la absurd eșecul consilierilor și al guvernului central de a gestiona apa timp de decenii. „Nu i-a interesat niciodată”, acuză el, un punct de vedere care a fost preluat pe scară largă în această vară de secetă de către principala organizație agricolă a țării, Coldiretti, din care face parte.

Sardinia și Sicilia dețin recordul național de pierderi de apă.

Anul acesta, „precipitațiile au scăzut cu aproximativ 350 mm față de o medie anuală de 750 mm”, explică Leonardo Valerio Noto, profesor de hidrologie la Universitatea Palermo.

Sicilia are  46 de rezervoare artificiale, dar “unele sunt practic goale, în timp ce altele, în special cele care deservesc orașele mari, se confruntă cu o reducere semnificativă a resurselor”.

Proivinciile din sud duc o lipsă cruntă de apă potabilă, iar întreruperile de curent sunt frecvente. La fel ca Rosario Cognata, profesorul Noto deplânge lipsa investițiilor publice în întreținerea rețelei de distribuție.

Deși Italia este prima țară din UE în ceea ce privește volumul absolut de apă dulce extrasă de la suprafață sau din subteran, „din fiecare 100 de litri injectați în rețeaua de distribuție, 42 sunt pierduți pe drum” din cauza stării proaste a conductelor.

Institutul Național de Statistică (Istat) a calculat că această apă irosită ar satisface nevoile anuale a 43 de milioane de persoane, adică trei din patru italieni. Sardinia (52,8%) și Sicilia (51,6%) dețin recordul național de pierderi de apă.

Conform fundației Fondo Ambiente, 60% din rețeaua națională are o vechime mai mare de 30 de ani, iar 25% o vechime mai mare de 50 de ani. La ritmul actual de reînnoire a conductelor (abia patru metri pe kilometru pe an), ar fi nevoie de 250 de ani pentru a le înlocui.

Pe proprietatea sa din Campobello di Mazara, pe care o exploatează împreună cu tatăl său, Rosario Cognata asistă neputincios la dezastrul lămâilor. Estimează  pierderi de până la 40% din producție.