La începutul lunii octombrie, Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, împreună cu o serie de parteneri mass-media, au publicat Pandora Papers, care a dezvăluit scheme prin care miliarde de dolari au fost ascunse în paradisuri fiscale de către politicieni, oficiali și celebrități, în special.
“Aceste scurgeri ne spun, încă o dată, că secretul financiar se află în centrul economiei globale și trece ca o otravă prin venele sistemelor politice”, notează Al Jazeera. „Politicienii trebuie să adopte măsuri care să asigure răspunderea continuă pentru principalii actori ai acestor abuzuri – inclusiv ei înșiși”.
Activele ascunse și veniturile secrete dezvăluite acum reprezintă doar o mică parte din ceea ce se află în memoria cache de aproape 3 terabyți, estimate la 11 trilioane de dolari la nivel global, generând pierderi fiscale anuale de 182 de miliarde de dolari.
Fiecare scurgere anterioară, inclusiv LuxLeaks, Panama Papers și Paradise Papers, a provocat furie publică, dar nu a zădărnicit rețeaua de bani murdari.E posibil ca și documentele Pandora să fie puse înapoi în cutie.
Provocarea centrală: ABC-ul transparenței fiscale
Când a fost înființată în 2003, Rețeaua de justiție fiscală a prezentat o platforma politică cunoscută sub numele de ABC al transparenței fiscale.
A este pentru schimbul automat de informații financiare – astfel încât fiecare autoritate fiscală să fie informată despre conturile bancare străine ale propriilor contribuabili, făcând evaziunea fiscală simplă mult mai puțin omniprezentă.
B se referă la o transparență benefică a proprietății, necesitând registre publice din spatele companiilor, trusturilor și fundațiilor.
Și C promovează raportarea de la țară la țară, o măsură eficientă pentru a se asigura că firmele multinaționale publică date care pot dezvălui gradul de schimbare a profitului.
Fiecare element a fost inițial respins ca utopic și nerealist. Dar schimbările de atitudine au început cu eforturile mișcării globale pentru justiția fiscală și impulsul pentru progres după criza financiară din 2008.
Summitul grupului de țări G8 din 2013 a oferit un sprijin larg celor trei elemente, în principiu, și au fost făcuți pași importanți către introducerea fiecăruia.
OCDE, șeful paznicilor
Cu toate acestea lobby-ul companiilor multinaționale și al facilitatorilor profesioniști – bancheri, avocați și contabili – a subminat, fără îndoială, eforturile de a aduce transparență sistemului financiar global.
În plus, deciziile privind reformele politice cheie sunt luate în mare măsură la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sau la organizațiile conexe.
În total, țările OCDE sunt responsabile pentru aproximativ jumătate din toate riscurile legate de secretul financiar.
Între timp, State of Tax Justice 2020 apreciază că același grup este responsabil pentru 59% din cei 182 miliarde de dolari pe care lumea îi pierde din cauza evaziunii fiscale offshore private în fiecare an.
În multe state, elitele, inclusiv factorii de decizie politică, se numără printre principalii utilizatori sau abuzatori ai secretului financiar.
SUA, Elveția și Insulele Cayman se află pe primele trei locuri în Indicele secretului financiar 2020.
Marea Britanie și rețeaua sa de teritorii de peste mări și dependențe ale coroanei ar fi clar pe prima poziție dacă ar fi tratată ca o singură entitate.
Alex Cobham, economist și director executiv al Rețelei de justiție fiscală, îl citează pe sociologul Brooke Harrington: “Secretul financiar oferă ceva mai periculos decât evitarea impozitelor. Pentru cei deja bogați și puternici, offshore reprezintă superputerea impunității”.