În secolul al XX-lea, băncile constituiau fundamentul sistemului financiar global. Acum nu mai există. Dacă mai erau îndoieli cu privire la schimbările care au avut loc în acest domeniu în ultimele decenii, evenimentele recente din Marea Britanie ar trebui să le risipească.
Banca Angliei a făcut două intervenții importante în ultimele două săptămâni pentru a sprijini stabilitatea financiară; niciuna dintre ele nu a implicat direct băncile.
Ca răspuns la mișcările violente ale titlurilor de stat cu scadență lungă – ca urmare a propunerii guvernului de a reduce impozitul pe venit pentru cei cu cele mai mari venituri, propunere care a fost eliminată între timp – banca centrală a lansat în grabă un program de cumpărare de obligațiuni guvernamentale în valoare de până la 65 de miliarde de lire sterline (74 de miliarde de dolari).
Și, în parteneriat cu Trezoreria britanică, a anunțat o finanțare de urgență de 40 de miliarde de lire sterline pentru companiile energetice care se luptă să facă față solicitărilor de marjă.
Împreună, acestea reflectă evoluția din centrul ordinii financiare globale: sistemul nu se mai bazează pe bănci, ci se concentrează din ce în ce mai mult pe piețe, potrivit Bloomberg. Este o schimbare importantă, cu implicații de amploare.
Atunci când băncile aveau rolul de gardieni, bancherii centrali aveau o viață mai simplă. Pentru a-și îndeplini obligația de a asigura stabilitatea financiară, serveau drept creditori de ultimă instanță pentru bănci – un rol pe care l-au îndeplinit pe scară largă în timpul crizei financiare mondiale. Mențineau controlul asupra sistemului financiar.
Dar, de-a lungul anilor, creditorii au cedat cote de piață unei liste diverse de instituții financiare. În urmă cu 20 de ani, băncile dețineau 46% din activele financiare globale; în prezent, această proporție a scăzut la 38%.
În schimb, instituțiile financiare nebancare – care cuprind companii de asigurări, fonduri de pensii și altele – reprezintă 48%, în creștere de la 41% în 2002.
Pentru a-și finanța operațiunile, instituțiile nebancare se bazează pe piețele angro și, în special, pe obligațiunile de stat, care le servesc drept garanție pentru a se împrumuta. De asemenea, multe dintre ele utilizează aceleași garanții pentru a susține programele de acoperire împotriva riscurilor.
Sistemul are multe merite, oferind instituțiilor un acces facil la soluții de finanțare și de acoperire a riscurilor, folosind securitatea unui activ sigur și lichid. Dar are o tendință nefericită: perioadele de turbulențe pe piață pot determina cerințe de garantare mult mai mari – și acestea duc la vânzări forțate – așa cum s-a văzut în Regatul Unit săptămâna trecută.
În trecut, este posibil ca băncile să fi intervenit pentru a gestiona consecințele, dar, în mare parte din cauza normelor mai stricte privind tranzacțiile și capitalul, bilanțurile lor au rămas foarte mici în raport cu dimensiunea piețelor de garanții. Și nu mai au stimulente pentru a se proteja de riscul financiar.
