Se ridică ”prohibiția” din știință. Cercetătorii dau de pământ cu teoria încălzirii globale

Un raport devastator realizat de doi reputați oameni de știință americani a reușit să zdruncine întregul narativ oficial cu privire la pericolul încălzirii globale. Aceștia au arătat că fizica demonstrează că creșterea nivelului de gaze cu efect de seră nu poate provoca o încălzire periculoasă, condiții meteorologice extreme sau orice alt pericol, punând sub semnul întrebării baza științifică și consecințele economice ale politicilor climatice moderne „Net Zero”.

Raportul realizat luna trecută de profesorul emerit Richard Lindzen, de la Massachusetts Institute of Technology, și de profesorul emerit William Happer, de la Universitatea Princeton, sintetizat de Yoshihiro Muronaka, de la Institutul Internațional pentru Mediu și Economie (IEEI), aruncă în aer toate teoriile CO2 și ale încălzirii globale. Autorii raportului critică afirmațiile Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) și Environmental Protection Agency din SUA ( EPA), conform cărora „CO₂ este principalul factor al încălzirii climatice”, acestea fiind bazate doar pe consensul guvernamental și pe modelele climatice, lipsindu-le principiul științific fundamental al testării ipotezelor. Aceștia susțin că politici precum constatarea EPA privind periclitarea se bazează excesiv pe „generalizarea selectivă a dovezilor” și ignoră observațiile fizice reale.

În acest context, ei pun la îndoială validitatea științifică și socială a politicilor Net Zero și solicită reproiectarea lor pe baza măsurătorilor empirice. De exemplu, raportul subliniază că modelele climatice (cum ar fi CMIP5) nu reușesc să reproducă datele observaționale istorice (de exemplu, tendințele temperaturilor de după 1979 și prognozele meteorologice extreme), concluzionând că astfel de modele nu sunt valide din punct de vedere științific. Pe de altă parte, autorii subliniază faptul că CO₂ este esențial pentru fotosinteză, iar dublarea concentrației sale (de la 420 ppm la 840 ppm) ar putea crește randamentele culturilor și pădurilor cu aproximativ 40%, în timp ce creșterea temperaturii ar rămâne minimă – nu mai mult de 0,28 până la 0,56°C.

Efect aproape de zero

În geofizică, forțarea radiativă cauzată de dublarea CO₂ (de exemplu, de la 280 ppm la 560 ppm) are ca rezultat o schimbare de aproximativ +3,7 W/m² în bilanțul energetic al Pământului. Acest lucru ar crește, theoretic, temperatura medie globală cu aproximativ 1°C, luând în considerare doar efectul de seră. Cu toate acestea, în realitate, încălzirea inițială datorată CO₂ poate declanșa răspunsuri în vaporii de apă, nori și calotele glaciare, creând feedback-uri. Aceste feedback-uri cresc încălzirea așteptată la 1,5–4,5°C, cu o mediană de aproximativ 3°C. Chiar și așa, această cifră este mai restrânsă decât estimările de sensibilitate ale IPCC, sugerând că impactul CO₂ asupra temperaturii este lent și limitat. Folosind modelul MAGICC, simulările arată că, chiar dacă SUA ating singure zero emisii net până în 2050, efectul asupra creșterii temperaturii ar fi limitat la 0,01–0,03°C. La nivel global, impactul ar fi în jur de 0,07–0,27°C. Astfel, raportul concluzionează că beneficiile politicilor costisitoare de zero emisii net sunt minime. Mai mult, înregistrările geologice din ultimii 600 de milioane de ani arată frecvent perioade în care CO₂ și temperatura au fost invers corelate, indicând faptul că nivelurile ridicate de CO₂ nu coincid neapărat cu temperaturile ridicate. Acest lucru susține ideea că alți factori decât CO₂, cum ar fi activitatea solară, mișcările continentale și circulația oceanică, sunt principalii factori determinanți ai climei Pământului.

Generații întregi, sacrificate pentru nimic

Politicile Net Zero accelerează restricțiile privind utilizarea combustibililor fosili, inclusiv reglementările auto, interdicțiile de încălzire pe gaz și închiderea centralelor termice. Aceste măsuri amenință stabilitatea energetică, cresc costurile energiei, reduc activitatea industrială și este probabil să ducă la pierderea a milioane de locuri de muncă și la reducerea veniturilor fiscale, atrag atenția autorii raportului. Totodată, atingerea obiectivului de zero emisii net va necesita cheltuieli financiare masive: 4,7 trilioane de dolari în cadrul Legii americane de reducere a inflației și până la 275 de trilioane de dolari la nivel global, conform McKinsey. Între timp, potențiala atenuare a încălzirii este de doar aproximativ 0,06°C – în mod clar neeficientă din punct de vedere al costurilor. Autorii susțin că o astfel de fundamentare politică este irațională din punct de vedere economic. ”CO₂ și GES acționează ca gaze cu efect de seră, dar contribuția lor este minimă, iar efectul de reducere a temperaturii ca urmare a reducerii lor este neglijabil. Politicile Net Zero se bazează pe pseudoștiință înrădăcinată în consensul și modelarea guvernamentală, nu pe metoda științifică (testarea ipotezelor). Deciziile politice trebuie să se bazeze pe metoda științifică – înrădăcinată în observare și testarea ipotezelor – și trebuie abandonată dependența de consensul guvernamental”, se precizează în raport.