În Abqaiq, cea mai mare instalație de procesare a petrolului de pe planetă, nu se simte că lumea s-ar putea apropia de sfârșitul erei aurului negru.
Complexul, situat la aproximativ 25 de mile de coasta Golfului Persic, are dimensiunea a aproximativ 350 de terenuri de fotbal.
Într-una dintre cele trei săli de control, o duzină de angajați ai Saudi Aramco stau în spatele unor ecrane de calculator și monitorizează un sistem care poate procesa până la 7 milioane de barili de petrol pe zi, ceea ce reprezintă, potrivit Financial Times, unul din 14 barili vânduți la nivel mondial.
Pe măsură ce argumentele împotriva utilizării combustibililor fosili se întăresc, mai multe dintre cele mai mari companii petroliere occidentale și-au reconsiderat în ultimii cinci ani angajamentul față de țițeiul care a fost fundamentul economiei mondiale timp de peste o sută de ani. Aramco face contrariul: se dublează.
Gigantul saudit care produce deja aproximativ 10% din petrolul mondial își mărește capacitatea maximă de la 12 milioane de barili pe zi la 13 milioane până în 2027 și își propune să își crească producția de gaze cu peste 50% până în 2030. Aramco a investit, de asemenea, în proiecte de producție petrochimică și de hidrogen.
În cele din urmă, cel mai mare producător de țiței din lume mizează pe faptul că poate continua să facă ceea ce știe să facă cel mai bine: să pompeze petrol în următoarele decenii și să câștige și mai multă putere pe piață, pe măsură ce alte companii reduc producția.
Argumentul grupului energetic este că poate furniza barilul de petrol cu „cel mai scăzut nivel de emisii de carbon” din industrie și că, atâta timp cât lumea are nevoie să folosească petrol, acesta ar trebui să fie al Aramco.
În primul raport de sustenabilitate al companiei, publicat în iunie, sintagmele „cel mai scăzut nivel de carbon” și „cel mai puțin carbon” apar de cel puțin 14 ori în primele 33 de pagini.
Întrebarea dacă reducerea emisiilor operaționale are vreun impact real asupra climei în condițiile în care lumea continuă să ardă zilnic milioane de barili de petrol de la Aramco este un subiect de dezbatere încrâncenată.
„Nu se poate decarboniza petrolul din cauza emisiilor fundamentale de la utilizarea finală”, spune Michael Coffin, fost geolog al BP, care este în prezent șeful departamentului de petrol, gaze și minerit al think-tank-ului Carbon Tracker. „Este un mit”.
Înființată în 1933 ca parteneriat cu Standard Oil din SUA, Aramco a produs primul său petrol în 1938. Guvernul Arabiei Saudite a achiziționat 25 % din companie în 1973 și a preluat controlul total până în 1980.
Rivalii, precum ExxonMobil sau Shell, dețin portofolii globale de active petroliere și de gaze naturale, pe care le pot reorganiza în funcție de schimbarea priorităților politice și comerciale.
În schimb, zăcămintele de petrol ale Aramco se află toate în Arabia Saudită, unde rămân esențiale pentru planurile economice ale țării.
Saudi Aramco a produs peste 145 de miliarde de barili de petrol de când a forat prima sondă cu succes în urmă cu mai bine de 80 de ani, și susține că are cel puțin 253 de miliarde de barili de rezerve dovedite disponibile în regat – suficient pentru a satisface cererea globală totală timp de aproximativ șapte ani.
Agenția Internațională pentru Energie prevede că cererea globală de petrol ar putea scădea de la peste 100 de milioane de barili pe zi în prezent la 24 de milioane de barili pe zi în 2050, dacă lumea reușește să reducă emisiile la zero până atunci.
În schimb, Aramco avertizează că tranziția energetică se va desfășura într-un ritm diferit pe diferite piețe și că va fi nevoie de hidrocarburile sale „mult după 2050”.