România, cap de pod într-un război NATO – Rusia

Ucraina a devenit epicentrul unui posibil război Est – Vest. Evenimentele în curs ar trebui să sperie pe toată lumea, căci în Donbas conflictul se dezlănțuie. Kievul și-a intensificat atacurile asupra regiunii separatiste, dar în același timp cere cu disperare mai mult sprijin occidental. De partea cealaltă, Rusia a mobilizat iar trupe militare la granița cu Ucraina, mesaj clar de sprijin pentru autoritățile (nerecunoscute) din Donbas și Luhansk. Din păcate, România joacă rolul capului de pod în acest război, la fel cum s-a întâmplat în 1999, când NATO a atacat Iugoslavia folosindu-ne aeroporturile.

Mulți analiști de politică externă sunt de acord că vremurile actuale au particularități similare cu cele care au precedat Primul Război Mondial. Ultimele rapoarte NATO nasc îngrijorări.

„Armata americană se pregătește pentru un nou război în Europa (…) Trupele au fost instruite să ofere asistență în materie de interoperabilitate la nivel de brigadă și batalion pentru a spori eficiența SUA și a NATO”, scrie Rick Rozoff, cunoscut jurnalist pe probleme militare.

La București, premier militar

Între timp, criza politică de la București pare a se fi încheiat, iar noul premier este un nume agreat (și cerut?) de Pentagon. Nicolae Ciucă, general de brigadă, a fost ministrul Apărării și garantul unor contracte bănești extrem de avantajoase oferite SUA. Cu alte cuvinte, e „omul americanilor”, cum șușotesc apropiații săi.

România va fi cap de pod într-un eventual război NATO – Rusia, care va implica toate statele Alianței, în special pe cele din regiune.

La Kiev, mesajul public transmis de președintele Zelensky este unul singur – e nevoie de un  număr cât mai mare de cizme NATO în Donbas. Se așteaptă doar un eveniment suficient de important (poate un 9/11 kievean?!) pentru ca Europa să fie implicată în un război. Confruntarea Est – Vest. America vs. Rusia. Posibil chiar război nuclear, cine garantează că nu se va ajunge acolo?

De ce se vrea un război cu Rusia? E simplu, Washingtonul urmărește transformarea Moscovei într-o altă colonie exploatată. În același timp, țintește eliminarea din joc a unui rival major. Și controlul resurselor sale. Totul face parte din strategia SUA pentru dominația globală.

Putin, categoric: Vestul nu ia în serios liniile roșii

Președintele rus Vladimir Putin a avertizat că Occidentul nu ia în serios liniile roșii pe care țara sa le-a trasat. Mesajul este unul singur și e adresat nu atât SUA, cât aliaților săi, care s-ar putea trezi implicați într-un conflict periculos cu cea mai mare putere nucleară din lume.

În politica externă, liniile roșii sunt despre descurajare. Ele urmăresc, în primul rând, să comunice tuturor interesele cruciale de securitate și consecințele grave rezultate dacă vor fi subminate. În esență, liniile roșii ale Moscovei sunt destinate să oprească Occidentul spre a face „o greșeală periculoasă”, așa cum spune Vladimir Putin. Descurajarea se bazează pe trei de „C”: capacitate, credibilitate și comunicare. Rusia are capacitatea militară de a acționa dacă liniile sale roșii sunt încălcate, și-a demonstrat credibilitatea în ceea ce privește gradul de pregătire pentru a acționa la amenințări și știe cum să comunice cu Vestul pentru a evita recurgerea la forță drept răspuns. Cu toate acestea, vedem că în Donbas se întâmplă altceva.

SUA și tactica salamului

Liniile roșii sunt și o contracarare a fluajului lent din politica externă occidentală, care implementează tactica salamului. După cum sugerează și numele, tactica salamului implică cucerirea prin tăierea unor felii subțiri. Nicio acțiune nu este atât de scandaloasă încât să constituie pretextul pentru război, dar, într-o zi, te întorci și îți dai seama cât de mult teren ai pierdut. Tactica salamului este o opțiune atrăgătoare pentru actori expansioniști ca NATO, care urmăresc extinderi limitate și repetitive pentru a crea treptat noi realități în teren. Astfel de tactici evită escaladarea rapidă și au parte de o opoziție tacită din partea adversarilor deoarece plângerile pot fi luate în derizoriu, iar răspunsul, denunțat ca disproporționat.

NATO este un maestru al tacticii salamului. Inițial, Alianța a promis că nu se va extinde cu un centimetru spre Est, dar a ajuns până la granițele Rusiei. După Polonia, Ungaria, Cehia, România și Bulgaria, NATO a pus acum ochii pe Ucraina și Moldova.

Kievul, împins să intre cu trupe în Donbas

NATO și Rusia par acum să se îndrepte spre război în Ucraina. Fiecare întâlnire, apel telefonic și summit au ca rezultat un angajament ferm față de Acordul de la Minsk, dar totul e doar la nivel declarativ. În realitate, au trecut șapte ani de când estul Ucrainei este sfâșiat de lupte.

Națiunile occidentale au impus sancțiuni Rusiei și au oferit ajutor și arme Ucrainei, constând în drone folosite la atacarea separatiștilor din Donbass. Navele de război ale NATO și avioanele de luptă patrulează tot mai des de-a lungul granițelor Mării Negre a Rusiei, iar soldații Occidentului sunt trimiși în Ucraina în misiuni de antrenament. O tactică periculoasă, care ar putea atrage întreaga Alianță Nord-Atlantică într-un război dacă Rusia intervine pro-Donbas.

Cumva, pare că președintele Zelensky este încurajat să ia cu asalt regiunea Donbas, având promisiunea unui sprijin al NATO. Și asta, chiar dacă țara este efectiv în colaps, cu o economie profund zdrențuită, ținută în viață doar prin ajutor financiar extern (împrumuturi). În același timp, cheltuielile militare ale Ucrainei cresc. De fapt, Apărarea este singurul sector economic care arată o creștere. Chiar fostul președinte, Petro Poroșenko, un controversat oligarh, a spus că „în 2022 ne propunem să creștem puterea forțelor armate ale Ucrainei până la 250.000 de oameni”. Cu alte cuvinte, pregătirea pentru un conflict mai mare. Susținut de NATO, evident.