Un capitol crucial pentru Biserica Catolică se deschide după moartea Papei Francisc. În cei doisprezece ani de pontificat, Jorge Mario Bergoglio a căutat să mențină un echilibru delicat între tradiție și dorința de reformă.
Succesorul iezuitului argentinian va alege să continue în această direcție sau, dimpotrivă, va inversa progresele? Franceinfo enumeră problemele arzătoare care îl așteaptă pe viitorul Papă.
Combatarea violenței sexuale
Pedofilia a fost un capitol întunecat al pontificatului lui Francisc. Papa a văzut o serie de scandaluri izbucnind în întreaga lume, un flagel pe care l-a descris în 2023 drept „una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Biserica în timpurile noastre”. A convocat la Vatican un summit global fără precedent privind protecția minorilor, a ridicat secretul papal privind cazurile de abuz sexual asupra copiilor și a reformat dreptul canonic pentru a include în mod explicit infracțiunile sexuale. Unii prelați au fost pedepsiți.
Cu toate acestea, rămân unele zone gri: de exemplu, Suveranul Pontif nu s-a întâlnit niciodată cu membrii Comisiei independente privind abuzurile sexuale în Biserică, înființată la cererea Conferinței episcopale franceze, care a elaborat un raport devastator privind situația din Franța în 2021.
În plus, secretul confesiunii rămâne intact. Următorul Papă se va confrunta cu așteptările asociațiilor și ale victimelor, care cer Bisericii să abordeze problema impunității, în special prin impunerea unor mecanisme de control independente.
Locul femeilor în guvernanța Bisericii
De la deschiderea Sinodului din 2021, Papa Francisc a inițiat o schimbare istorică în guvernanța Bisericii prin includerea femeilor și a laicilor. Sub pontificatul său, proporția femeilor în administrația Sfântului Scaun a crescut de la 19,2% la 23,4%, potrivit Vatican News.
Figuri precum Barbara Jatta, numită la conducerea Muzeelor Vaticanului, și sora Raffaella Petrini, secretarul general al Vaticanului, simbolizează acest progres timid.
Dar rolul femeii în cadrul Bisericii rămâne mai mult simbolic: nici preoție, nici diaconat. Nu e clar dacă succesorul lui Francisc va merge mai departe sau dacă va reuși să-i împace pe conservatori și progresiști.
Diplomația Vaticanului într-o lume fracturată
Lider spiritual, dar și șef de stat, Francisc a încercat să confere diplomației Vaticanului un rol central pe scena mondială. Primul Suveran Pontif ales în afara Europei a făcut din cele 47 de călătorii apostolice internaționale ale sale vitrina unei Biserici orientate spre marginali.
Vaticanul a facilitat apropierea dintre Cuba și Statele Unite. De asemenea, Francisc a intrat în istorie cu vizita sa la Bagdad în 2021, întruchipând un dialog interreligios rar cu islamul șiit. Însă bilanțul rămâne amestecat, în special în Ucraina, unde apelurile sale repetate pentru pace au rămas fără ecou. Viitorul pontif va trebui să se poziționeze în arena geopolitică și să mențină avantajele uriașei influențe a Vaticanului.
Diviziuni interne
Francisc a zdruncinat aparatul instituțional al Bisericii așa cum puțini dintre predecesorii săi au făcut-o. A descentralizat administrația Sfântului Scaun, în special prin intermediul unei noi Constituții apostolice care a intrat în vigoare în 2022. Dar reformele sale au dat naștere și la tensiuni. Limitarea utilizării Liturghiei în latină în 2021 a stârnit proteste din partea tradiționaliștilor, la fel ca autorizarea binecuvântărilor pentru cuplurile de același sex în 2023.
Pentru următorul pontif, provocarea majoră va fi aceea de a menține unitatea unei instituții polarizate. Diviziunea dintre conservatori și reformatori, exacerbată în probleme de societate și guvernare, amenință coeziunea lumii catolice.
Unele biserici din Africa și America Latină resping demersurile de primire a cuplurilor de același sex, în timp ce altele din Europa și America de Nord speră în continuarea reformelor. „Marja de manevră a Papei a fost destul de limitată”, a declarat istoricul Charles Mercier pentru AFP, subliniind riscul unei schisme latente.